Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indiferent de poleiala în care Traian Băsescu a încercat să învelească constatarea falimentului "guvernului reformelor", românii constată pe pielea lor cât de gravă este situaţia României. Durerea provocată de criza internaţională era într-adevăr inevitabilă, dar daunele adăugate de incompetenţa şi haosul guvernării sunt devastatoare şi cu consecinţe rele pe termen lung. Mai exact revenirea la PIB-ul din 2008 va dura 3-4 ani cu condiţia - acum iluzorie - a unei guvernări competente şi de încredere de azi înainte. Ce i-a împiedicat pe cei de la putere să procedeze încă din ianuarie 2009 la reducerea posturilor inutile şi costisitoare din administraţia publică centrală şi locală? Spre exemplu, guvernul avea dreptul legitim să ceară tuturor primăriilor cu datorii preluate de stat să-şi reducă personalul pentru a stopa acumularea de noi datorii. Numai că mulţi dintre aceşti funcţionari aveau o "calitate" care-i făcea de neînlocuit. Erau de neînlocuit în bătălia electorală a campaniei prezidenţiale din 2009.
Proiectele guvernului au fost ca nişte jocuri de noroc, adică promisiuni fără acoperire şi riscuri fără nici o calculaţie serioasă. Nu putem caracteriza altfel împrumuturile - fie de la FMI, fie de pe piaţa bancară locală - care au fost risipite iar nu cheltuite pentru stoparea contracţiei economice cu obiectivul prioritar al susţinerii locurilor de muncă productive.
În acest spaţiu editorial scriam în martie 2009: "Când guvernul acţionează clar şi hotărât, în primul rând în ce priveşte cheltuirea banilor publici, creditorii nu se impacientează; o datorie externă privată, chiar mare fiind, se achită prin metode normale de piaţă. Răspunsul în acest caz e: nu avem nevoie de FMI. Când însă acţiunea dezordonată a guvernului colapsează psihologic creditorii răspunsul e pe dos: avem nevoie de FMI. Mai mult decât o criză economică ne confruntăm cu o criză de inteligenţă."
Auto-plasată între "colţii" FMI-ului, actuala putere politică a promis reducerea deficitului bugetar, iar FMI a constatat înşelătoria. Căci înşelătorie este afirmaţia că s-au redus cheltuielile bugetare pe când în realitate guvernul a amânat plata lucrărilor executate de agenţii economici. Rezultatul e de fapt un contra-rezultat: creşterea arieratelor şi falimentarea agenţilor economici. Acum, păcăliţi, "colţii" strâng şi declanşează o hemoragie socială. Proiectul unui guvern anti-criză a eşuat. În cursa contra-criză, România pierde plutonul ţărilor membre ale UE chiar prin măsurile anti-sociale şi totodată ineficiente propuse săptămâna trecută.
Aversiunea obişnuită a investitorilor şi băncilor faţă de orice risc atinge azi niveluri record. Un guvern care dă constant semne de incompetenţă şi generează pericole este un guvern cu bulina roşie pe el: risc de prăbuşire.
Benjamin Disraeli, celebrul prim-ministru britanic, spunea despre primii miniştri ai Marii Britanii că "poartă mai multă răspundere, depun mai multă muncă dar totodată sunt mai puţin autoritari decât oricare alt conducător de ţară din lume". La noi s-a ajuns la polul opus: iresponsabilitate prin incompetenţă, muncă puţină dar pentru interes propriu şi autoritarism fără temei.
