HANNAH ARENDT, PELICANUL SAU BABITA (I)

In Romania acestui an electoral, moda pare a fi dictata de sila fata de oricine, indignarea fata de orice si o desavarsita uitare de sine. Oameni ce au trecut pe la Putere cu intentii stimabile, dar cu performante foarte modeste tuna si fulgera azi, de la tribune de chirpici, impotriva imoralitatii in politica. Dur de tot.

"Efervescenta politica a ultimelor luni" ii pare dnei Zoe Petre "un fel de Isarlak". Domnia sa isi reaminteste ca "primele simptome" ale acestui Bazar s-au simtit "inainte de alegerile din 2000" cand "intalneam in fapt de seara cate un amic, persoana insemnata si onorabila, care se intorcea pas-pas de la Bazar cu cate o achizitie sub pulpana: ba un partidulet falimentar cumparat de la solduri, ba un fost ministru".

O imagine adevarata, dar creionata intr-o repriza de amnezie selectiva. Simptomele descrise de dna Petre, cu "tapuiturile" lor cu tot, s-au manifestat si inainte de alegerile din 1996. Chiar si imediat dupa ele. Ne amintim ca si pe atunci, nu doar in 2000, te puteai intalni cu persoane insemnate si onorabile, care carau trofee bizare. De pilda, ca prim semn de razboi pe viata si pe moarte declarat de administratia Constantinescu nepotismului, proaspatul Consilier principal al Presedintelui, dna Zoe Petre, pleca de acasa, in zori, carand in sacosa un fiu si se intorcea, "pas-pas", de la Cotroceni, "in fapt de seara", purtand in Opel un Consilier prezidential.

Sper ca dna Petre isi aminteste acest episod dintr-un Isarlak "cat se poate de sordid", cum il numeste azi, unde Bazarul "in care se incruciseaza oferte si preturi, arvune si peschesuri" fusese mutat chiar la Cotroceni cu viteza fulgerului, ca nu cumva locul cu pricina sa-si piarda naravurile "pitoresti". Nu de alta, dar Domnia sa arunca in discutie autoritatea unor analisti politici pe care eu unul ii stiu pe dinafara, de n-ar fi vorba decat de Urmuz, tragicul "muzicant si grefier la Curtea de Casatie", cum il numea intr-un medalion extraordinar Tudor Arghezi.

Iata cum isi incepe Urmuz Fuchsiada, Poem eroico-erotic si muzical, in proza: "Fuchs nu a fost facut chiar de mama sa… La inceput, cand a luat fiinta, nu a fost nici vazut, ci a fost numai auzit, caci Fuchs cand a luat nastere a preferat sa iasa prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavand deloc ureche muzicala..."

Cat priveste performantele fostului Consilier prezidential, fiu de Consilier principal al Presedintelui, unii isi amintesc - loviti si ei fie de amnezie selectiva, fie din amor pentru minciuna - doar doua lucruri: felicitarile de Craciun trimise unor cancelarii musulmane si practicarea, pana la ameteala, a jocurilor electronice pe computerele Presedintiei. Asta ma cheama inapoi la Urmuz si la relatarea aventurilor lui Fucsh dupa ce a fost trimis la Conservator:

"Aci lua forma de acord perfect, si dupa ce din modestie de artist statu mai intai trei ani ascuns in fundul unui pian (era sa transcriu «in fundul unui computer»), fara sa il stie nimeni, iesi la suprafata si in cateva minute termina de studiat armonia si contrapunctul si absolvi cursul de piano..."

Vicepresedinta a unui petecut politic ce se sufoca sub adoratiunea fierbinte a 0,5% din romani, dna Petre deplange faptul ca, in afara de AP, mai toate celelalte formatiuni politice au jucat "la doua capete". Cum de uita tocmai un invatat de talia Domniei sale ca, de cele mai multe ori, politica se face, cum spune frantuzul, "donnant-donnant"? Si-apoi, daca tot vrei sa joci la un singur cap, cum sa castigi jucand la capul lui Ciuvica?