Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Contează şi Brexitul, atârnă greu şi problemele financiare ale statelor mediteraneene, cât şi puseele naţionaliste tot mai acute din interiorul UE. Dar nimic nu complică situaţia, precum o face Turcia, care pare în prag de război civil, şi unde tendinţa de rupere de laicitate, de islamizare, şi de îndepărtare de Europa prinde tot mai mult contur. Mai ales în interiorul Turciei, în special în Anatolia, sprijinul pentru Erdogan e uriaş; iar acela e cuibul conservatorilor ultra-religioşi. Dacă se va întâmpla ceva cu Erdogan, de acolo, vor erupe primele focare (contra)revoluţionare, iar riscul transformării unei părţi a Turciei într-o nouă Siria sunt reale; urmările ar fi cumplite. Pe de altă parte, dacă Erdogan va continua politica de epurare, va insista cu reintroducerea şi aplicarea în masă a pedepsei capitale și se va dovedi pe mai departe dictatorial şi pus pe răzbunare, nu poate fi exclusă nici o nouă tentativă a kemaliştilor de răsturnare a regimului de la Ankara. Cu cât Erdogan va încerca să fie mai dur, mai autoritar, mai violent, cu atât se vor vedea şi moderaţii sau indecişii din armată puşi în faţa unui context lipsit de alternative, care-i va determina, într-un târziu, să acţioneze; din teamă şi din dorinţa de a supravieţui, dacă nu din alte motive. Cifrele proceselor, acuzaţilor şi ale decapitărilor administrative de până acum, cu siguranţă le dau de gândit. Iar anunţul legat de noua axă a păcii turco-ruso-iaraniană nu face decât să pună sare pe o rană sângerândă. La toate acestea să adăugăm o societate turcă puternic scindată, cifrele pro şi contra Erdogan fiind undeva la nivelul 50-50. Nu pare aşa doar pentru că oponenţii sunt mult mai reţinuţi în atitudine, mai timoraţi, în timp ce apărătorii regimului prezidenţial actual, mulţi dintre ei membri ai aripei radicale, nu au nicio ezitare în a se implica activ, la vedere. Între timp sigur că Europa tace, nu ia nicio poziţie, iar mesajele occidentului sunt palide, seci, insipide. Lipsite de vlagă ar putea să pară, doar că ele denotă o precauţie care e amplificată şi de lipsa unor analize de intelligence care ar putea să aducă puţină lumină în haosul actual. Nimeni nu prea ştie ce se va întâmpla, sunt foarte multe necunoscute, sunt numai incertitudini şi orice e posibil. Prin urmare nimeni nu riscă încă un pas greşit, cu atât mai mult cu cât Erdogan (încă) ţine sub control milioane de refugiaţi pe care-i poate revărsa asupra Europei în orice clipă... Asta ca să nu mai amintim graniţa cu Siria şi Irak pe care poate să o păzească mai departe, sau nu. În tot acest hăţis contează şi schimburile anuale de peste 165 miliarde de Euro între Turcia şi UE. Nu decisiv, dar contează.
Citește pe Antena3.ro
