Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o celebra nuvela a lui Dumitru Radu Popescu, "Duios Anastasia trecea", personajul principal isi gaseste sfarsitul cazand intr-o hazna. Multa vreme am crezut ca asa ceva nu se poate intampla in realitate, ci numai in fictiune.
De data aceasta, este vorba de viata unei fetite, o fetita care vrusese doar atat, sa se joace. Ea stia ca se afla in curtea scolii, nu intr-un loc in care ar putea muri. Unde ar trebui cautati vinovatii? In scoala cu pricina? In satul in care se afla scoala? In mediul rural de care apartine satul? In realitatea de care apartine acest mediu? Sau in fictiunea in care s-a transformat aceasta realitate? Nu era nevoie sa cada trei copii intr-o hazna, pentru a ne da seama cat de urat miroase existanta noastra, o existenta al carei simbol tragic este, of, Doamne, chiar haznaua! Traim intr-o tara in care nu s-a terminat inca Evul Mediu. De altfel, tragedia care sta la originea randurilor de fata pare desprinsa din cronicile acestui ev. Doar ca executiile nu se mai fac in piata publica si ca media de varsta a celor condamnati la moarte a scazut considerabil. Ce faceau inainte calaii fac astazi nepasarea guvernantilor, tuturor guvernantilor de pana acum, fata de precaritatea conditiilor in care traiesc locuitorii satelor, apoi usurinta cu care li se spune o data la patru ani acestora c-a sosit, in fine, timpul sa traiasca mai bine. Mai bine insemnand strazi asfaltate in loc de drumuri de pamant, apa la robinet in loc de apa carata cu vadra de la fantana, toaleta in casa in loc de privata in curte, scoli moderne in loc de sali de clasa unde caldura din sobe nu castiga aproape nicidata batalia cu igrasia din pereti. Timpul soseste intruna, dar oamenii traiesc la fel ca inainte. Nu inainte de ’89, ci de secolul trecut. Trebuie sa spunem ca la fel de usor se moare si la oras. Mai cu seama daca esti copil si-ai nimerit intr-un spital in care, cu toata bunavointa doctorilor, lipseste aparatura necesara, iar daca nu lipseste, sta incuiata sub cheie.
Iertati-ma pentru duritate, dar cu un sistem de invatamant de tot rahatul, si nu din cauza corpului didactic sau a manualelor scolare, cu un sistem medical asijderea, si nu din cauza calitatii personalului de specialitate, ce alt simbol am putea gasi pentru biata noastra existenta decat haznaua?! Poate ca noi, adultii, ne-am obisnuit cu putoarea. De ce trebuie insa sa acceptam fictiunea care ne otraveste si, cateodata, chiar ne omoara copiii?
