Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Termenul holocaust provine din greacă, holo-intreg; caustos-ars, sau shoah.
În acea perioadă naziştii credeau că evreii erau răspunzători de degenerarea societăţii, Hitler fiind convins că rasa germană trebuia să-și dobândească supremaţia totală printr-un război împotriva evreilor, în care unica alternativă era dispariţia lor.
În ianuarie 1933, când regimul nazist a ajuns la putere în Germania, una dintre primele decizii luate a fost adoptarea unor măsuri antisemite. Unul dintre decrete a prezentat definiția termenului de evreu, care preciza că cine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeași confesiune, iar cei care erau pe jumătate evrei deveneau evrei numai dacă aveau aceeași religie sau dacă erau căsătoriți cu o persoană cu această religie. Evreii și Mischlinge (persoanele cu un singur bunic evreu) erau considerați non-arieni. Cei care erau non-arieni erau dați afară din posturile publice, iar medicii și avocații nu mai aveau voie să profeseze, în timp ce firmele evreilor erau deposedate de patrimoniu, fie prin confiscare, fie erau cumpărate la prețuri mult diminuate, practică ce a fost denumită arianizare. Angajații fimelor evreiești își pierdeau locurile de muncă.
În data de 15 septembrie 1935, la Nürnberg, s-a întrunit Reichstagul care a adoptat două legi, cunoscute ca "Legile de la Nürnberg". Prima, „Legea cetăţeniei Reichului”, prevedea că numai persoanele "cu sânge german" puteau deţine cetăţenia germană, iar cea de-a doua, „Legea pentru protecţia sângelui german şi a onoarei germane”, formaliza barierele între evrei şi germani, interzicând căsătoria şi relaţiile sexuale între evrei şi "arieni". În aceast mod, naziştii i-au exclus efectiv din viaţa socială şi culturală cu scopul de a-i determina să părăsească Germania. Până în 1938, două treimi dintre evrei părăsiseră Germania şi aproximativ 60% dintre cei rămaşi îşi pierduseră proprietăţile.
În noaptea de 9 noiembrie 1938, după asasinarea secretarului de legaţie Ernst von Rath al reprezentanţei diplomatice germane în Franţa de către tânărul de 17 ani evreu polonez, Herschel Grynszpan, bande de nazişti, mai cu seamă subunităţi SA, "batalioanele de asalt", au ucis 90 de evrei, au bătut alte câteva sute, au demolat 76 de sinagogi, au incendiat alte 191 şi au distrus şi vandalizat mii de magazine şi birouri de afaceri deţinute de evrei. Autorităţile au arestat 30.000 de evrei pe care i-au trimis în lagăre de concentrare unde au fost supuşi unui tratament inuman.
”Noaptea de cristal” sau Kristallnacht în germană a fost semnalul dat de naziști pentru evreii din Germania și Austria: să plece cât mai curând posibil.
Putem afirma că Holocaustul a însemnat: Operaţiunea Reinhardt, Shoah cu gloanţe, Auschwitz. Din aproximativ 6 milioane de evrei uciși, cei mai mulți erau evrei din Polonia, Rusia, România, Ungaria şi Cehoslovacia.
Holocaustul nu era decât un templu al groazei, era un complex de lagăre de exterminare conduse și administrate de naziști în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Unul dintre acestea este Auschwitz, care va trebui asociat întotdeauna cu genocidul, groaza, dar și panica, unde niciodată nu știai dacă mai poți apuca ziua de mâine, a fost locul unde și-au pierdut viața milioane de oameni, după un plan macabru executat eficient la ordinul lui Adolf Hitler. Dintre victime, majoritatea au fost evrei, polonezi, dar și prizonieri de război. Zilnic aici erau aduși prizonieri de pe teritoriile europene aflate sub dominație nazistă. Aceștia erau împărțiți în trei grupuri. Primul grup era trimis la Birkenau, unde urma a fi gazat în câteva ore. Acest loc era preferat de naziști pentru execuții, pentru că aici puteau germanii să gazeze și să incinereze peste 20.000 de oameni în fiecare zi. Al doilea grup era folosit pentru a lucra la fabricile industriale ale unor companii ca I.G Farben sau Krupp. Al treilea grup era format din gemeni și persoane cu nanism, care erau supuși experimentelor medicale ale maleficului doctor Josef Mengele, cunoscut și ca “Ingerul Morții”.
În contextul perioadei dificile pe care o traversăm, devine esențial ca oamenii, indiferent de credință sau origine, să manifeste toleranța, să cultive armonia și înțelegerea reciprocă. Fără aceste principii, există riscul ca lumea să alunece către o societate marcată de ură și rasism.
În contextul geopolitic actual, este imperativ ca întreaga umanitate să reflecte asupra modului în care putem construi o societate mai securizată și mai robustă, astfel încât să reducem la minimum riscul repetării oricăror atrocități sau genocid.
George Bernard Shaw spunea că “Hegel a avut dreptate când a spus că învățăm din istorie că omul nu poate învăța niciodată nimic din istorie”. Judecând după cursul evenimentelor istorice, aş spune că singurul lucru pe care omul l-a învăţat cu râvnă din istorie a fost să-şi perfecţioneze metodele pentru a săvârşi cele mai mari atrocităţi în dorinţa de a-şi extinde teritoriile, pentru supremaţie sau pur şi simplu, în numele unei doctrine ce a luat naştere la un moment dat dintr-un slogan lansat de un psihopat.
“Iubirea şi compasiunea sunt necesităţi, nu un lux. Fără de ele, umanitatea nu poate supravieţui”, spunea Dalai Lama, dar cu toate acestea omenirea îşi continuă existenţa, uitând periodic de aceste necesităţi, dovadă în acest sens stau filele triste ale istoriei despre care ne amintim periodic cu tristeţe şi cu uimirea că omul este deopotrivă o fiinţă capabilă de lucruri înălţătoare, precum şi de lucruri odioase.
