"Huta in talerele balantei" (I)

Freddy are vocatie de sinucigas, de vreme ce nu se sfieste sa intocmeasca un rechizitoriu nemilos Justitiei, cea chemata sa faca dreptate clientilor carora insusi razvratitul avocat, cu har scriitoricesc, le asigura asistenta juridica.

Freddy Garbaci nu e un avocat de succes. A avut nesansa, deocamdata, sa nu fie imortalizat de cameramani la subsuoara vreunui inculpat celebru. Nu da sfaturi juridice la radio sau la televizor si nici nu are rubrica la ziar. Ce mai tura-vura, Freddy Garbaci este unul dintre avocatii anonimi care se dau "Huta in talerele balantei". O spune chiar el in cartea cu acest titlu (neinspirat, totusi!), un fel de "ghid de supravietuire in casa sabiilor justitiare" (Editura "Teleormanul liber" 2006).

Autorul "ghidului" se prezinta scurt si concis: "Am devenit major la o saptamana dupa caderea comunismului explicit si-am terminat liceul evitand la mustata doua corigente: la biologie si matematica. Retrasi, ascunsi, nevazuti, negati si satirizati, varcolacii ambitiilor pandeau.

Tineretul tarii era secerat pe capete de o epidemie agresiva - studiile juridice". Dupa "patru ani de viermuire ca sa nimic" prin amfiteatrele Facultatii de Drept, fostul student devine magistrat purtator de roba si ciocanel. Si deodata i se infatiseaza o lume stramba, ca in Eclesiastul 3,16: "Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea, si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate". Trecut de poarta infernului judiciar, aspirantul la glorie si la o viata de lux are o crunta revelatie si trece in barou: "Bocceaua inutilitatii sociale atarna greu, iar in timp am sa ma hranesc cu ciulini. «Maestre», «onorata», «sa traiti», «distinse», «cu respect», sau o «respectuoasa rugaminte» (dupa cat esti de decazut), iata ca m-am prins din fragezime cu ce ne indeletnicim. Ferocitatea mea e ridicola, astia habar n-au ce papa-lapte sunt. Ne condimentam petitiile cu injuraturi mentale destul de sinistre, asa compune imnuri de slava orice calic". Scurta revelatie, caci alta, la fel de dura, ii urmeaza: "Semet si brav, detinatorul balantei se inalta pe tron. E nemuritor pana la primul scurt-circuit. Unul ia banii si nu-i pasa ca stie ca stii. Altul s-a visat sluga de mic. Uite-l si pe stupid, fi-va in toate vietile posibile fericit! Unii monopolizeaza ugerele viteilor de aur, altora nu le ramane decat sa-si suga degetul mic".

Freddy are vocatie de sinucigas, de vreme ce nu se sfieste sa intocmeasca un rechizitoriu nemilos Justitiei, cea chemata sa faca dreptate clientilor carora insusi razvratitul avocat, cu har scriitoricesc, le asigura asistenta juridica. Intre atatea critici, unele exagerate, tanarul condeier strecoara si o epistola de-o sinceritate duios-ironica: "Va scrie unul din tagma atat de dispretuita, un subom, gangania de sub talpa; soarecele din camera cu provizii alimentare, paduchele din chica - un avocat.

In aprilie anul acesta s-au implinit cincisprezece procese de cand respingeti absolut toate cererile pe care le-am semnat in numele clientului meu. N-ar fi o problema; fie din mila, fie din masochism, inca nu m-a concediat. (…) Daca veti primi ravasul acesta, inseamna ca sunt chiar disperat. Am obosit sa va tot intorc obrazul celalalt. N-am atatia obraji cate palme sunteti dispusi dumneavoastra sa dati.

Nu va cer decat sa va imaginati pret de o clipa c-ati fi eu, daca starea sanatatii v-o permite. Ca leafa nu mai provine din camara domneasca si nu mai e nici fixa, nici regulata, nici obligatorie. Ca supravietuirea familiei dvs. atat de iubite poate depinde inclusiv de seriozitatea, rigoarea, competenta si nepartinirea cu care judecatorii solutioneaza un dosar. Ei? Nu prea v-ar placea sa fiti eu, nu?(…)"

In ce ma priveste, am fost voi. Si mi-am dat seama cat e de deprimant sa fiu voi. Cat pot detesta uzurparea aceea de prerogativa divina si toata aroganta crescuta in jurul functiei de judecator. Cat pot detesta rolul care va alimenteaza voua trufiile, toata precaritatea aceasta numita putere si toata crima aceasta din atributul de a pedepsi. Desi am fugit la timp, nu pot sa traiesc prea senin. Mi-am ales prost studiile, as fi preferat sa nu stiu.

Nu lacrimati pentru soarta mea. Aruncand o privire de ansamblu asupra propriei vieti, jur pe ce doriti ca nu sunt putine atitudinile si faptele pentru care nu ma iubesc. Linistiti-va deci, n-ati lovit un om bun. Si-apoi, mi-e de-ajuns sa privesc cerul intr-o noapte senina, ca toate meschinariile instantelor judecatoresti din Romania sau de aiurea sa devina neant, convulsii biologice neinsemnate, minuscule componente ale vietii care e conflict si pieire. Mi-e indiferent".