Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au trecut saptamanile cliseelor, aproape ca ne-am obisnuit din nou cu atmosfera stramta de dupa Sarbatori. Nu ne mai aflam sub efectul anestezicului numit Craciun, nu mai vine Anul Nou, de fapt, a venit deja, inca avem sperante ca va fi mai bun, desi posturile de stiri au avut subiecte serioase de comentat chiar in primele zile ale lui 2012. Crime, accidente, declaratii fara noima, violuri si evenimente socante, toate ne-au umplut necesarul zilnic de noutate, nici nu am avut cand sa ne dezmeticim dupa artificiile din noaptea dintre ani, ca au si aparut vestile proaste, ca o consecinta logica a fiecarui zambet care a scapat necenzurat in zilele festive.
Stiu pe cineva care si-a cumparat agenda pentru 2012, pentru a tine sub control tot timpul care ii este pus la dispozitie. Pana acum, si a trecut mai bine de o saptamana de cand am intampinat anul, nu a scris nimic. Nu si-a planificat nici o intalnire importanta, asa cum se lauda ca va face, ca sa profite din plin de viata, nu si-a modificat orarul la nici un inceput de duminica, asa cum spera ca se va intampla, in primul rand, pentru a le dovedi celor dragi ca ia masuri pentru a schimba in bine ceva din existenta ei. Acum doua zile statea pe ganduri daca sa noteze sau nu, in luna decembrie, previziunile pentru sfarsitul lumii. M-a amuzat. Aproape ca uitasem, a venit vestitul 2012, cand toate s-ar putea termina, cand am putea disparea cu totii.
Acest sfarsit de lume, programat pentru ultimele zile ale calendarului actual, imparte oamenii in alte doua mari categorii: categoria celor care se tem si nu vor sa treaca prin asa ceva, speriati probabil de filmele care s-au facut intre timp si care ilustreaza totul cu o violenta extrema, si categoria celor care vad in apocalipsa cea mai buna afacere posibila, care ne-ar scuti de multa suferinta si de nenumarate intrebari fara raspuns. Si, asa, pe furis, iata inca un motiv pentru a amana din obligatii, pentru a pierde timpul cu fleacuri si cu superficialitati, pentru a gresi, fara sa ne temem de consecinte, pentru a evita adevarurile, crezand ca nu mai au nici un rost.
Pana una alta, pana sa vina sau nu sfarsitul lumii, avem treaba. Au ramas multe lucruri nerezolvate din 2011, un an pe care multi dintre noi l-au considerat nedrept de greu, au ramas incurcaturi de clarificat si planuri de dus la capat. Probabil ca asta ne uneste, mai presus de orice altceva: provocarea continua de a nu ceda inainte de vreme. Chiar daca debutul buletinelor de stiri a fost plin de violente si de imagini interzise cardiacilor, chiar daca in fiecare zi riscam sa pierdem din putinele valori pe care le mai are societatea noastra, e bine, macar de dragul traditiei, macar de dragul celebrelor superstitii, sa tinem capul sus, in acest ianuarie, care numai a ianuarie nu seamana.
Era sa uit! Mai circula un zvon pe aici, pe stradutele cu sens unic din Bucuresti, unde pasii nu au niciodata timp sa se aseze cum trebuie: se pare (atentie, e o pura supozitie, nu va incredeti in ea, asa cum nu trebuie sa va incredeti in multe alte barfe de pagina intai) ca va veni si prin zona noastra iarna. Da, anotimpul marilor despartiri si al revederilor fara speranta. Dupa ce am petrecut un Craciun cu soare dubios si cu vant mult prea bland pentru calendarele noastre, dupa ce in noaptea dintre ani am scapat cu bine si nu ne-au amortit mainile de frig, macar acum, spre jumatatea lui ianuarie, se spune ca vom avea zapada. Daca nu va fi sa fie, poate avem noroc in ultimul ceas, in ultima luna de iarna. Nu de alta, dar daca ninge in martie (sau mai tarziu!), iar ne va lua fenomenul prin suprindere si se va confirma teoria care sustine dezechilibrul nostru total.
Sper ca ati revenit cu totii cu picioarele pe pamant, sper ca inevitabilele singuratati din decembrie nu v-au afectat nici pe dumneavoastra prea tare. E nevoie sa fim cu mintea aici, tocmai pentru a compensa faptul ca inima ne e aproape intotdeauna departe. E nevoie sa fim vigilenti si sa luam viata asa cum e, fara sfarsitul lumii, fara sfarsitul sau inceputul anotimpurilor, fara sa abuzam de scuzele care ne salveaza de situatiile-limita. Stiu ca e tarziu, ca urarea mea nu mai are acoperire calendaristica, dar insist sa incheiem optimist. Sa aveti un an linistit, mai bun decat anul care a trecut!
Citește pe Antena3.ro
