x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale "Iata una dintre nebuniile mele..."

"Iata una dintre nebuniile mele..."

de Mircea Cartarescu    |    06 Iun 2006   •   00:00
"Iata una dintre nebuniile mele..."

Veti gasi sute de site-uri care vor incerca sa va convinga - si vor reusi, macar in prima instanta - ca povestea cu cei nouasprezece atentatori arabi care-au doborat turnurile gemene ale World Trade Center, au lovit Pentagonul si au prabusit al patrulea avion de pasageri deturnat pe un camp din Pensylvannia, pe 11 septembrie 2001, nu poate sta in picioare.

N-a fost niciodata idealul vietii mele sa fiu doar un scriitor si atat. Chiar dac-as ajunge o celebritate mondiala, n-as inceta nici o clipa sa ma-ntreb: "Cum, doar pentru atat am venit pe lume?" Nu cred ca viata unui om este implinita daca ia premii si produce capodopere. Ajunge sa scoti nasul un pic din domeniul tau ca sa-ti dai seama ca viata nu se reduce la capodoperele tale sau ale altora. Sunt si eu unul dintre cei care cred ca traim un test, ca toti suntem pusi la-ncercare, ca am venit pe lume nu ca sa mancam si sa bem, sa ne distram, sa conducem taxiuri, sa vindem mezeluri, sa scriem carti sau sa ne umplem de bani, ci ca sa ajungem la adevar, de orice natura ar fi acesta. Literatura poate fi o cale spre adevar, ca multe altele (de la droguri la asceza si la cercetarea stiintifica), dar uneori ma tem ca ea e doar o usa foarte gratios pictata pe un perete. Pentru un om care crede in faimoasele vorbe "cere si ti se va da, cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide", enigmele pe care le-ntalneste peste tot in lume sunt extraordinar de atragatoare si de frustrante. Constient ca traieste intr-un joc ale carei reguli trebuie sa le descopere, ca nimic nu este asa cum pare si ca totul se raporteaza la el insusi, posesorul unei minti paranoide - caci despre el este vorba - se pierde adesea in hatisuri din care numai cu mare greutate reuseste sa se intoarca.

Am ratacit si eu, de curand, intr-unul dintre aceste labirinturi. Vreti sa-l incercati si dumneavoastra? Intrarea e simpla: dati cautare pe Yahoo sau pe Google la fraza "WTC 9/11 truth", de exemplu. Iesirea va va fi infinit mai grea. Veti gasi sute de site-uri care vor incerca sa va convinga - si vor reusi, macar in prima instanta - ca povestea cu cei nouasprezece atentatori arabi care-au doborat turnurile gemene ale World Trade Center, au lovit Pentagonul si au prabusit al patrulea avion de pasageri deturnat pe un camp din Pensylvannia, pe 11 septembrie 2001, nu poate sta in picioare din mii de motive, ca in spatele ei se stravede o monstruoasa cabala. Doua mari teorii conspiratorii (si sute de altele mai extravagante) incearca sa explice ce s-a intamplat cu adevarat in acea zi fatala. Prima spune ca administratia Bush a stiut de atacuri si le-a lasat sa se petreaca, drept pretext pentru inceperea razboiului din Afganistan si Irak, asa cum s-a intamplat la Pearl Harbor. Principalul argument este ca avioanele militare n-au interceptat, timp de o ora si jumatate, navele de pasageri deturnate, desi ar fi trebuit s-o faca in mai putin de zece minute. A doua teorie e mult mai spectaculoasa. Ea spune ca administratia Bush a organizat ea insasi intregul eveniment, ca turnurile au cazut prin demolare controlata si nu datorita impactului cu avioanele, ca totul a fost o criminala si abominabila tradare nationala. Variantele merg pana la a nega faptul ca avioanele deturnate au lovit turnurile. De fapt, ni se spune, au fost fie avioane militare infasurate intr-o holograma tridimensionala prin care au mimat navele de pasageri, fie rachete camuflate in acelasi fel. In orice caz cladirea Pentagonului, ni se demonstreaza prin sute de filme derulate cu incetinitorul, n-ar fi putut fi lovita de un avion, ci doar de o racheta. Dovada? Nici un fel de urma din presupusul avion nu a fost gasita nicaieri si nici vreo cutie neagra. ...Si stai, tata, nopti intregi si chioraste-te la filme si fotografii, judeca diagrame si explicatii ingineresti, parcurge sute de marturii ale martorilor...

Forteaza-ti mintea cu disperare sa priceapa ceva din amalgamul de probe, nu de putine ori contradictorii, ia totul personal, gandeste-te: "Hait, aici e nodul! De-aici porneste enigma, asta e ce ti s-a dat de facut..." Stai la computer pana se revarsa de ziua ca sa ghicesti, intr-o poza voalata, daca obiectul zvelt si inaripat care lasa o umbra uriasa pe unul dintre turnuri este o pasare, un avion sau un heruvim... Caci, fireste, poate n-a fost totul o simpla conspiratie a uliilor razboinici de la Casa Alba, pregatiti sa impuna noua ordine mondiala, ci mult mai mult si mai tenebros. Obiecte ciudate pareau a roi in jurul turnurilor, cu un an inainte un frumos UFO fusese filmat chiar in locul unde a fost lovit al doilea turn... De-aici, te duce gandul la Roswell, la Zona 51, la baza subterana Dulce... La interviul cu un mic si speriat alien, furat si difuzat de enigmaticul Victor... ...Si cand, extenuat si buimacit, iti revii pana la urma la realitate, caci esti totusi un om cu picioarele pe pamant, ai o ciudata senzatie ca ai fost tot timpul sub influenta unei vraji rele si totusi voluptuoase, ca un viciu de nemarturisit. Iti reiei viata obisnuita, rationala, in care surprizele sunt excluse, dar in secret vei tanji intotdeauna sa afli unde sunt acum pasagerii celor patru avioane deturnate...

×
Subiecte în articol: editorial