În insulele mici, viaţa e frumoasă

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Patronul unei tipografii a fost în vacanţă în Insulele Seychelle. Deşi nu ştiu nici unde se găsesc insulele astea, nici ce motive a avut omul acela ca să-şi ducă familia până la capătul lumii, îl întreb cum e viaţa pe acolo, iar el îmi răspunde că e frumoasă. Nu ţin să ştiu dacă e frumoasă şi pentru localnici sau numai pentru turişti. Ar trebui să mă uit pe o hartă, să văd cam pe unde se găsesc Insulele Seychelle, însă n-o fac. De când până şi cele mai îndepărtate ţări şi insule au devenit accesibile, curiozitatea mea a diminuat mult.

Cândva, învârteam globul pământesc şi călătoream cu gândul peste tot, îndeosebi prin depărtările unde nu aveam nici o şansă să ajung. În ultima săptămână, alte trei persoane mi-au vorbit despre concediile lor petrecute prin nu ştiu care arhipelaguri, prin Indonezia, Malayezia şi Micronezia. Şi pe acolo viaţa e frumoasă. Cu bani, viaţa e frumoasă oriunde te-ai duce. De altfel, n-am auzit pe nimeni spunând că a voiajat într-o ţară unde viaţa e urâtă.
Ultima ţară pe care aş vizita-o e Albania. Poate şi pentru că e la doi paşi de noi. O ziaristă, care a fost o săptămână în Albania, s-a întors copleşită de tot ce i-a fost dat să vadă. Nu ştiam nimic despre Albania, spunea ea. E o ţară fascinantă, plină de Mercedesuri. Faptul că şi Albania s-a umplut de Mercedesuri îmi taie cheful de a o descoperi.
Îi telefonez doamnei, care mi-a povestit ce vacanţă de vis a petrecut într-o insulă locuită, din cele câteva sute nelocuite din Micronezia, ca s-o întreb cu ce maşină a mers de la aeroport la hotel şi ea îmi spune râzând că nu era un Mercedes, ci un autobuz englezesc de după război. Destul de bun, precizează ea. Oricum, mai potrivit cu peisajul decât unul modern, fiindcă nici hotelul nu e chiar un hotel, ci un grup de colibe pe stâlpi, într-un golf mic şi liniştit. Masa şi casa m-au costat numai 14 dolari. Am mâncat mai mult fructe, legume şi peşte. Ce viaţă frumoasă!
În celălalt capăt al insulei însă se construieşte un hotel de cinci stele. Am deschis un atlas universal, dar insula unde turiştii mai puteau dormi în colibe suspendate pe stâlpi într-un golf mic nu figura. O găseai doar în hărţi zonale.
În lume, există mii de insuliţe care n-au fost călcate încă de oameni şi al căror contur apare numai în hărţi regionale foarte amănunţite. În curând, vom merge până la capătul lumii, ca să descoperim că viaţa a fost dintotdeauna frumoasă şi ieftină, dar că oamenii au făcut-o obositoare şi scumpă. Vom mai păstra câteva insuliţe virgine, de prăsilă, cu acelaşi statut ca al animalelor pe cale de dispariţie. Şi apoi, gata, spectacolul s-a terminat!