Îşi asumă Traian Băsescu o sinucidere politică? (III)

Prin faptele şi declaraţiile sale de luni, 17 noiembrie 2008, Traian Băsescu ne avertizează că vrea mai mult. Vrea să ia locul premierului.

Pentru a se implica în soluţionarea crizei, şi nu în folosirea acesteia pentru a-şi spori capitalul politic, Traian Băsescu are nevoie de un premier om de paie şi, evident, de un guvern redus la rolul de cameristă prezidenţială.
Dincolo de forţarea Constituţiei, care stabileşte limpede relaţia Preşedinţie – Guvern, asumarea explicită a funcţiei de premier mai ales în condiţiile crizei, e pentru Traian Băsescu sinucigaşă politic. Dacă ne gândim bine, divorţul de Călin Popescu Tăriceanu, urmat de plecarea PD-L din Guvern, a fost un noroc pentru Traian Băsescu. Însemnatul capital politic pe care-l mai are se datorează posibilităţii de a critica Guvernul fără a-şi asuma responsabilitatea măsurilor urmând acestor critici. Asemenea unui lider de opinie, criticat de politicieni, pentru că îşi dă cu părerea despre prestaţia politicului fără să-şi asume riscul de a face politică, Traian Băsescu s-a răzgâiat timp de patru ani spunând, şi nu făcând. E uşor, mai ales când dispui de posibilitatea de a apărea la televizor în orice moment, asistat de moderatori cu duioşii de viţel, să critici Guvernul şi să spui ce vei face şi vei drege tu dacă ai fi în locul premierului. Când vine vorba să faci tu ceea ce reproşezi altuia că nu face, vei constata că e mult mai dificil. Traian Băsescu a simţit pe pielea sa ce înseamnă să şi faci şi nu numai să-ţi dai cu părerea. Când a convocat Referendumul pentru uninominal, s-a confruntat cu lehamitea populaţiei faţă de politică.

Traian Băsescu lasă impresia că a obosit să se mai păstreze în hotarele pu­terilor limitate impuse de Constituţie. Vrea să aibă puteri şi de şef de Executiv. În acest sens, declaraţiile sale privind desemnarea premierului şi, prin asta, aducerea la guvernare a unui partid împotriva voinţei electoratului, exprimate la scrutinul de la 30 noiembrie 2008, par a nu fi fost un simplu exerciţiu de autoadmiraţie. După cum se profilează din felul în care s-a implicat deja în criză – angajându-se că investiţia Ford va continua, că la Mioveni şi Oltchim nu vor fi şomeri –, domnia-sa chiar vrea să-şi impună un premier şi un guvern după criteriul disponibilităţii de a fi simple marionete ale sale. Ca şi în cazul vizitei de luni, Traian Băsescu nu se va mulţumi să dicteze Guvernului ce să facă. Va lua el măsuri în numele Guvernului. Iar Guvernul, păpuşă de ceară, va purcede neîntârziat la concretizarea acestor măsuri.

Pentru Traian Băsescu, o asemenea situaţie se anunţă mai mult decât riscantă.
Se anunţă sinucigaşă.
Pentru că:
1) Din decembrie 2008, domnia-sa intră în campanie electorală pentru prezidenţialele din 2009. Nu-i exclus ca măsurile impuse Guvernului pentru soluţionarea crizei să fie benefice. Efectele lor vor cere însă timp. Or, Traian Băsescu nu mai are timp. Un an de zile e prea puţin pentru ca măsurile anticriză să-şi arate efectele pozitive. Nemulţumirea populară va trece peste Guvern, îndreptându-se spre Preşedinţie.

2) Oricât de supus ar fi un Guvern, una e să-l conduci direct, ca premier, şi alta e să-l conduci indirect, prin intermediul premierului. Maşinăria administraţiei româneşti funcţionează mai ales după principiul spaimei. Măsurile dictate de preşedinte Guvernului vor fi transpuse în practică de maşinăria administrativă, şi nu de guvernul propriu-zis. Ţinând cont de prerogativele constituţionale, preşedintele nu poate controla direct felul în care au fost transpuse în practică măsurile sale. Dar mai ales nu poate sancţiona direct pe cei leneşi sau pe cei îndărătnici. Să nu uităm că până şi un premier de autoritatea şi energia lui Adrian Năstase n-a putut controla maşinăria administrativă. Măsurile impuse de el s-au pierdut în pâsla acestei maşinării de tip balcanic, meşteră în a spune da şi a nu face nimic sau, mai rău, a face invers.

Impunerea unui premier şi a unui guvern împotriva voinţei electoratului a fost denunţată de mulţi analişti ca un risc pentru Traian Băsescu.
Prin faptele şi declaraţiile sale de luni, 17 noiembrie 2008, Traian Băsescu ne avertizează că vrea mai mult.
Vrea să ia locul premierului.
Şi nu într-o chestiune simplă, uşor de rezolvat, ci într-o chestiune infernală, cum e rezolvarea crizei economice.
Dacă aşa va face, Traian Băsescu îşi asumă mai mult decât un risc.
Îşi asumă o sinucidere politică.