Bazându-se, în mare măsură, pe prevederile pactului de coabitare semnat cu premierul Victor Ponta, Traian Băsescu a construit un veritabil cerc vicios. În ceea ce priveşte gestionarea, în viitor, a Consiliului Superior al Magistraturii şi, implicit, a marilor parchete. El a obţinut garanţia controlului absolut, în viitoarea perioad de timp, nu numai asupra procurorilor, ci şi asupra Justiţiei în general. Dar exist şi o soluţie pentru c societatea românească să iasă din acest cerc vicios.
Este un fapt fără precedent ca instanţa supremă a Justiţiei române, Consiliul Superior al Magistraturii, să fie condusă de un procuror. În definitiv, nu judecătorii sunt cei care, prin lege, îi controlează pe procurori? De unde până unde au ajuns aceştia din urmă să-i conducă pe primii? Pe bună dreptate, Asociaţia Magistraţilor din România protestează şi încearcă, la limită, să ia măsuri pentru a schimba acest aranjament realizat de primul magistrat al ţării, Traian Băsescu, care a şi condus, de altfel, faimoasa şedinţă de săptămâna trecută.
Ce posibilităţi există pentru moment? Şi ce şanse sunt ca, pe termen lung, situaţia să se normalizeze şi Justiţia să redevină liberă iar procurorii să nu mai fie manevraţi politic? Astfel încât să nu mai poată fi protejate de către procurori şi magistraţi grupurile de interese nelegitime ale regimului Traian Băsescu, în condiţiile în care adversarii politici ai acestuia sunt supuşi unor presiuni fără precedent.
Mai întâi, pe termen scurt. Judecătorii din Consiliul Superior al Magistraturii pot demisiona în bloc. Evident, la cererea Asociaţiei Magistraţilor. Dacă nu fac acest lucru, atunci lor li se poate retrage susţinerea, de către aceeaşi asociaţie, astfel încât, până la urmă, vor trebui să părăsească CSM. În condiţiile demisiei în bloc a judecătorilor, CSM nu mai are cvorum. Instituţia este paralizată. Întreaga procedură de construcţie a CSM va trebui să fie reluată. Iar la capătul acestui proces destul de complicat şi destul de îndelungat, raporturile de forţe din interiorul instituţiei ar putea fi restabilite într-o ordine firească. O altă soluţie, tot pe termen scurt, este un act normativ. Pe care majoritatea parlamentară îl poate realiza până la sfârşitul acestei luni. Iar cu toate procedurile care ar urma, în principiu, la sfârşitul lunii februarie, CSM-ul ar putea funcţiona corect. Evident, dacă nu luăm în calcul scenariul în care, cum este de aşteptat, reprezentanţi ai regimului Traian Băsescu vor ataca actul normativ la Curtea Constituţională, unde acelaşi regim dispune de o majoritate. Curtea Constituţională ar putea bloca, până la urmă, întregul demers.
Aşa că mă gândesc mai degrabă la soluţia pe termen lung. Ea nu poate fi alta decât revizuirea Constituţiei. Iată, Traian Băsescu mă aduce în situaţia sa nu mai vorbesc despre o nouă Lege fundamentală, ci să mă rezum la o Constituţie revizuită. O nouă Constituţie s-ar putea face în doi ani. O Constituţie revizuită, în şase luni. Dar o Constituţie revizuită nu mai poate fi atacată la CCR. Mai ales că nici CCR nu va mai fi ce este.
Sursa: CorectNews