Imbecilii faraonului de Murfatlar

PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Traian Basescu nu vrea sa se impace cu nimeni.

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
O săptămînă întreagă, detaşamentul analiştilor s-a pătimit să-şi explice motivele prezumtivei schimbări a lui Traian Băsescu. Atitudinea binevoitoare faţă de Executiv a şefului statului, la baia de mulţime de la inundaţii, premergătoare şpriţului de vară de la nunta de partid din Valea Jiului, a fost întoarsă pe toate părţile. Explicaţiile au mers de la înţelepţirea subită pînă la disperarea generată de izolare; a lui şi a partidului-unitate militară pe care-l conduce din Dealul Cotrocenilor. Mi-am permis – şi nu dintr-o pornire sadică de a fi mereu altfel, deşi poate părea tentant – să opinez că, în Împărăţia Apelor şi sub privirile disperate ale sinistraţilor, unica schimbare a preşedintelui Băsescu a fost aceea a încălţărilor. Adică momentul, atent lucrat în faţa camerelor de luat vederi, în care a dat mocasinii de piele fină pe cizmoacele de şantierist. Am şi exemplificat, de altfel, cu modul mitocănesc în care s-a adresat atît edilului din Suceviţa (vinovat că era-n sacou, deci numai bun de dat cu el pămînt), cît şi localnicului care l-a apostrofat provocator (şi pe care l-a declarat instantaneu bolşevic). Mi s-a replicat că, pe fondul tensiunii acumulate şi a grijii faţă de oamenii năpăstuiţi, a scăpat din nou boii-n porumb, dar că, în esenţă, suntem privilegiaţii martori ai unei schimbări de atitudine politică pe care nu-s eu în stare s-o percep.

O dată revenit la ale sale, liderul de facto al khmerilor portocalii a demonstrat încă o dată, întărindu-mi opinia, deşi bănuiesc că asta era ultima sa grijă, că e incapabil să se schimbe; şi că nici n-are vreun gînd în acest sens. Iar pentru asta n-a avut nevoie decît de două cuvinte: "un imbecil". Aşa l-a caracterizat, în faţa aleşilor locali de la ţară şi (evident) a camerelor de luat vederi gata să-i surprindă grobianismele mitraliate la foc automat, pe unul dintre membrii recent lăudatului Cabinet Tăriceanu. În clasică tradiţie, "imbecilul" n-a fost şi nominalizat. Intră, probabil, în fişa de post a opiniei publice să-l identifice (şi, eventual, să-l scuipe-n piaţa publică) pe nemernicul care ar fi îndrăznit să nu taie apele-n două ca Moise odinioară, ci să discute omeneşte-n comandamentul ad-hoc cu factorii locali de decizie.

Traian Băsescu nu vrea să se împace cu nimeni. E suficient de împăcat cu el însuşi, se simte extrem de confortabil şi degajat în lumea lui. Restul trăitorilor – mafioţii, corupţii, găozarii, ţigăncile împuţite, tonomatele şi păsăricile – ar trebui să-i ştie de frică, să-i facă pe plac şi să mulţumească proniei cereşti pentru orice semn de bunăvoinţă pe care-l face preşedintele României.

E educat (mă rog, e un fel de-a spune) să se comporte ca un stăpîn. La indulgenţe n-ar avea dreptul, în propria-i închipuire, decît suita, iar supuşii, miluiţi de Divinitate cu darul unui asemenea conducător pe care nu-l merită, ar trebui să execute fără să crîcnească ordinele sale. Din fericire, România mileniului trei nu-i Egiptul antic şi nici Traian Băsescu vreun faraon. Poate şi pentru că piramidele cele mai înalte din Murfatlaru-i natal sunt cele formate din rodul atît de muncit al viilor...