Dupa 1 ianuarie 2007, infuzia de capital a marilor companii straine poate conduce la falimentul multor intreprinderi mici si mijlocii romanesti.
In anul 2007, competitia existenta pe piata europeana va avea un impact major asupra multor intreprinderi mici si mijlocii, care vor fi nevoite sa-si inchida portile. Concurenta puternica de pe piata unica va obliga agentii economici din industria textila a lemnului, din industria mobilei si multe altele sa-si regandeasca strategia economica pentru a putea rezista. In toate aceste domenii de activitate, concurenta cea mai serioasa va veni din partea importatorilor, care vor aduce pe piata romaneasca produse de calitate mai buna, la un pret probabil mult mai atractiv fata de produsele autohtone. Dupa 1 ianuarie 2007, infuzia de capital a marilor companii straine poate conduce la falimentul multor intreprinderi mici si mijlocii romanesti. Daca agentii economici autohtoni nu vor actiona rapid pentru cresterea productivitatii si a competitivitatii, multi dintre ei nu vor face fata concurentei externe, ceea ce va determina cresterea somajului. Somajul va produce probleme sociale considerabile si pentru ca multe dintre aceste intreprinderi sunt situate in orase monoindustriale, fara prea multe variante pe piata muncii. Modelul de protectie sociala promovat de Guvern este de tip pasiv, pentru ca nu ia in calcul mutatiile care vor avea loc pe piata muncii si nu propune solutii alternative pentru miile de oameni care, dintr-un motiv sau altul, vor ramane someri o data cu aderarea la UE. Ceea ce se intampla in industria lohn-ului este ingrijorator: zeci de mii de angajati sunt remunerati cu salariul minim pe economie. Continuarea acestei politici va conduce in anii urmatori la o presiune sociala semnificativa asupra Guvernului. Lipsa unui model de protectie sociala activa in 2005 si in 2006 va determina cresterea considerabila a costurilor cu protectia sociala in anii urmatori. Constructia bugetara inadecvata realitatilor din Romania si proiectul economic limitat au condus la aparitia unor riscuri sociale importante pentru perioada postaderare. Industria alimentara, care se bazeaza in proportie de 90% pe cererea interna, va fi afectata de costurile necesare restructurarii si modernizarii domeniului, ceea ce va determina o incetinire a cresterii. In compensatie, tara noastra va fi nevoita sa apeleze la importuri alimentare suplimentare, care vor dezechilibra si mai mult balanta comerciala si contul curent. Cauza acestui derapaj se gaseste tot in lipsa implicarii Guvernului intr-un domeniu despre care se stia ca trebuie sa fie reformat. Metalurgia este in aceeasi situatie, pentru ca procesul integrarii va determina diminuarea ritmului de crestere. Industriile energo-intensive si cele consumatoare de forta de munca vor avea, de asemenea, de suferit, mai ales ca retehnologizarea realizata in ultima perioada nu a reusit sa determine cresterea productivitatii in aceste domenii.Citește pe Antena3.ro