Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
"Cu ce amintiri am rămas de pe urma campaniei de noiembrie romănesc? Cu Mailat, cu Cioroianu, deşertul şi ţiganii. Cu Elodia. Cu listacii. Cu taberele prouninominal Băsescu şi prouninominal Tăriceanu."
"Cu ce amintiri am rămas de pe urma campaniei de noiembrie romănesc? Cu Mailat, cu Cioroianu, deşertul şi ţiganii. Cu Elodia. Cu listacii. Cu taberele prouninominal Băsescu şi prouninominal Tăriceanu."
MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Peste trei zile votăm. Pe 25 noiembrie, duminică. Intrebarea esenţială: ieşim sau nu la vot? Formal, mergem la urne pentru două lucruri: europarlamentarele şi referendumul pentru uninominalul cerut de Cotroceni. Pe fond, cetăţenilor interesaţi de politică li se intinde o mreajă care ii indreaptă spre aceeaşi opţiune politică de tip exterminator. Cine va ciştiga duminica asta, in lupta dintre palate? Băsescu sau Tăriceanu?
M-am străduit să urmăresc evoluţiile candidaţilor trimişi de partide pe listele europarlamentare. Surpriza a fost plăcută: tineri cu vărste medii de pănă in treizeci şi cinci de ani au dovedit seriozitate, multă străduinţă şi o competenţă tehnică in afaceri europene care indică cel puţin disponibilitate şi loc de progres. Pentru cei care vor trece proba urnelor romăneşti. Pentru acest inceput de normalitate in asumarea responsabilităţii politice de către pepinierele de tineret din partide, transmit tuturor felicitări sincere şi incredere.
Am fost atent, de asemenea, la industria de campanie desfăşurată de partidele combatante. Abia dacă am intrezărit izul de campanie electorală. Publicitatea electorală aproape că a lipsit, cu excepţia spaţiilor achiziţionate de PNL. Care au abundat. Mare parte dintre partide au pregătit "ostilităţile" cu precaritate. Strategii de campanie insăilate, un ritm neantrenant, abuzul de aşa-zise clou-uri de comunicare. Cum au fost campaniile virale pe internet şi frenezia jocurilor politice pe calculator - de nivelul puştilor de 10 ani, care oricum nu votează - care indică un manierism searbăd şi fără anvergură.
In fapt, partidele au exploatat naricisist dubla campanie electorală, pe care au inţeles-o drept un test pentru "adevăratele alegeri", cele locale, de la anul. Europarlamentarele nu au nici importanţa alegerilor pentru Parlamentul naţional, nici relevanţa unor alegeri locale, care măsoară apetenţa electorilor pentru persoane, şi mai puţin pentru doctrine de partid. Slaba implicare a infrastructurilor de partid este şi explicaţia pentru care partidele au decis să nu antreneze forţe şi resurse in această campanie. Â
Cu ce amintiri am rămas de pe urma campaniei de noiembrie romănesc?
Cu Mailat, cu Cioroianu, deşertul şi ţiganii. Cu Elodia. Cu listacii. Cu taberele prouninominal Băsescu şi prouninominal Tăriceanu. Nicidecum cu informaţiile aduse de tinerii politiceni romăni privind uriaşa complexitate instituţională a vremurilor care vin peste noi. Ca membri plini şi pe propria răspundere in Europa lărgită.
Mărturiile publice pregnante ale acestei luni de campanie vor rămăne şarjele neintrerupte dintre palate, care au ecranat orice alte dezbateri şi au fost cele mai frecventate de mass-media. Declaraţii din care am aflat acelaşi şi acelaşi lucru: că preşedintele nu il place pe premier, iar premierul nu il place pe preşedinte.
Inchei cu un paradox care va rămăne in istoria Romăniei anilor 2004-2008. Deşi au căutat furibund, in mandatul primit, să se elimine reciproc de pe scena politică şi din timpul politic contemporan lor, Băsescu şi Tăriceanu vor fi evocaţi mereu impreună in cartea de istorie. In aceeaşi fotografie. Poate atunci, peste ani, cănd vor fi deja istorie, işi vor da seama că au avut tot timpul nevoie unul de altul. Pentru poporul lor. Altfel, de ce istoria i-a fixat ca exponenţi ai aceluiaşi timp politic, a cărui paternitate şi-au disputat-o cu atătea pierderi pentru naţiunea lor?
Peste trei zile votăm. Pe 25 noiembrie, duminică. Intrebarea esenţială: ieşim sau nu la vot? Formal, mergem la urne pentru două lucruri: europarlamentarele şi referendumul pentru uninominalul cerut de Cotroceni. Pe fond, cetăţenilor interesaţi de politică li se intinde o mreajă care ii indreaptă spre aceeaşi opţiune politică de tip exterminator. Cine va ciştiga duminica asta, in lupta dintre palate? Băsescu sau Tăriceanu?
M-am străduit să urmăresc evoluţiile candidaţilor trimişi de partide pe listele europarlamentare. Surpriza a fost plăcută: tineri cu vărste medii de pănă in treizeci şi cinci de ani au dovedit seriozitate, multă străduinţă şi o competenţă tehnică in afaceri europene care indică cel puţin disponibilitate şi loc de progres. Pentru cei care vor trece proba urnelor romăneşti. Pentru acest inceput de normalitate in asumarea responsabilităţii politice de către pepinierele de tineret din partide, transmit tuturor felicitări sincere şi incredere.
Am fost atent, de asemenea, la industria de campanie desfăşurată de partidele combatante. Abia dacă am intrezărit izul de campanie electorală. Publicitatea electorală aproape că a lipsit, cu excepţia spaţiilor achiziţionate de PNL. Care au abundat. Mare parte dintre partide au pregătit "ostilităţile" cu precaritate. Strategii de campanie insăilate, un ritm neantrenant, abuzul de aşa-zise clou-uri de comunicare. Cum au fost campaniile virale pe internet şi frenezia jocurilor politice pe calculator - de nivelul puştilor de 10 ani, care oricum nu votează - care indică un manierism searbăd şi fără anvergură.
In fapt, partidele au exploatat naricisist dubla campanie electorală, pe care au inţeles-o drept un test pentru "adevăratele alegeri", cele locale, de la anul. Europarlamentarele nu au nici importanţa alegerilor pentru Parlamentul naţional, nici relevanţa unor alegeri locale, care măsoară apetenţa electorilor pentru persoane, şi mai puţin pentru doctrine de partid. Slaba implicare a infrastructurilor de partid este şi explicaţia pentru care partidele au decis să nu antreneze forţe şi resurse in această campanie. Â
Cu ce amintiri am rămas de pe urma campaniei de noiembrie romănesc?
Cu Mailat, cu Cioroianu, deşertul şi ţiganii. Cu Elodia. Cu listacii. Cu taberele prouninominal Băsescu şi prouninominal Tăriceanu. Nicidecum cu informaţiile aduse de tinerii politiceni romăni privind uriaşa complexitate instituţională a vremurilor care vin peste noi. Ca membri plini şi pe propria răspundere in Europa lărgită.
Mărturiile publice pregnante ale acestei luni de campanie vor rămăne şarjele neintrerupte dintre palate, care au ecranat orice alte dezbateri şi au fost cele mai frecventate de mass-media. Declaraţii din care am aflat acelaşi şi acelaşi lucru: că preşedintele nu il place pe premier, iar premierul nu il place pe preşedinte.
Inchei cu un paradox care va rămăne in istoria Romăniei anilor 2004-2008. Deşi au căutat furibund, in mandatul primit, să se elimine reciproc de pe scena politică şi din timpul politic contemporan lor, Băsescu şi Tăriceanu vor fi evocaţi mereu impreună in cartea de istorie. In aceeaşi fotografie. Poate atunci, peste ani, cănd vor fi deja istorie, işi vor da seama că au avut tot timpul nevoie unul de altul. Pentru poporul lor. Altfel, de ce istoria i-a fixat ca exponenţi ai aceluiaşi timp politic, a cărui paternitate şi-au disputat-o cu atătea pierderi pentru naţiunea lor?
