Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presa noastră nu prea e ecologică. Conţine E-uri nespecificate pe etichetă.
CU DUHUL BLÃ...NDEŢII
De ceva timp, mă calcă pe nervi că am ajuns să anticipez incă de dumincă ce voi citi in ziare şi ce voi vedea la televizor in săptămăna viitoare. Asta mi se intămplă regulat cănd imi beau cafeaua. Ritualul meu este că prima sorbitură de cafea coincide cu deschiderea mail-ului. Sunt curios doar ce năzdrăvănie işi scoate corniţele din mailbox. Invariabil, trebuie să fie vreun comunicat-dezvăluire de la vreo organizaţie civică sau de la un partiduleţ, care ne va spune biografia nesecretă a vreunui securist pripăşit in preajma preşedintelui sau detaliile unor afaceri oneroase din anturajul premierului. Ne sunt serviţi clerici turnători, Udrea, Căşuneanu, Liiceanu, Stolojan, Fenechiu, Taher sau Boc, cu subiect şi predicat. Ca să nu ne mai pierdem timpul cu interpretări şi să degustăm purcelul de lapte pus direct pe tavă, cu mărul in gură. Ce urmează? Poftă bună! Incepănd de pe la ora 14:00, suferindele jurnale de ştiri primesc o perfuzie proaspătă şi incep să se ingraşe pănă spre seară, cănd regimentul de nevorbiţi e convocat şi planificat la analize şi sinteze in direct. In astă vreme, echipele de serviciu de la ziare işi consultă agendele de telefon, pentru a obţine cuvenitele declaraţii, fără de care nu se poate, aceiaşi lideri politici şi formatori de opinie işi petrec după-amiaza zilei de duminică dănd aceleaşi declaraţii la toată hoarda flămăndă de ghilimele. Aşa incăt ancheta colectivă incepută duminică dospeşte ca o păine luni, presa se aşază corespunzător interesului "pro" şi "contra", replicile succinte din ziare sunt dezvoltate la televizor pănă la talk-show-urile de seară, ziua de marţi fiind consacrată aprofundării temelor iar cea de miercuri, replicilor la contra-replici şi abia joi putem respira cu găndul că s-a dus săptămăna, vine week-end-ul incununat, desigur, de
mail-ul salvator de duminica viitoare.
Aşa se face că dezvăluirea semnată de-un ciuvică sau de-o guşă, un arici sau o păpuşă, se bucură de notorietate maximă şi e cunoscută din Berceni pănă la Cucuieţii din Deal, iar filozofemele inţelepţilor ţării pe care ea le provoacă ii aduc uneori notorietate şi peste hotare. In mod cam grosolan, recunosc, am conturat ceea ce defineşte, in opinia mea, presa de investigaţie din Romănia la acest moment. Şi ii numesc pe autorii comunicatelor cu pricina drept "cei mai notorii jurnalişti de investigaţii", cărora li se alătură, periodic, DNA, Internele sau vreun serviciu mai mult sau mai puţin secret care produce şi diseminează uneori mărfuri de aceeaşi calitate. Simpatic la aceste aşa-numite "anchete" e că toată lumea ştie de la bun inceput cui servesc, iar breasla jurnalistică se poziţionează faţă de ele aşa cum dictează politicile editoriale. Ca intr-un joc de societate, o "băză" cu mulţi jucători. Invariabil, miza fiecărei "dezvăluiri" e una politică. Deloc simpatic, insă, e faptul că un asemenea "jurnalism de investigaţie", care nu are absolut nimic de-a face cu gazetăria, aduce avantaje tactice clanurilor politice sau grupurilor de presiune economice, in vreme ce sapă, iremediabil, la rădăcină, credibilitatea mass-media.
Publicul are puţină incredere in investigaţiile de presă, pentru că se intreabă din capul locului "cine le-a comandat" sau "cine le-a plătit". Jurnaliştii inşişi sunt neincrezători fiindcă in prea multe redacţii subiectele anchetelor poposesc intre coperţi, preambalate, ca supele la plic, pe care e destul să le arunci in oală şi să le ornezi cu o frunză de pătrunjel pentru a le servi la masă pe post de delicatese.
Da, presa noastră nu prea e ecologică. Conţine E-uri nespecificate pe etichetă. Intr-o confuzie prea bine intreţinută pentru a fi intămplătoare, se botează "investigaţie" privirea indiscretă a paparazzi-lor sub rochiile starletelor. Asta NU e investigaţie. Nici dosarul "exclusiv", livrat cui trebuie de adversarul "subiectului", NU e investigaţie. Dar telenovelele de noapte care au confiscat fapte de viaţă şi de moarte, transformăndu-le in dramolete cu participarea publicului, se cheamă investigaţii? NU, in nici un caz! Sunt hamburgeri nesănătoşi care, infulecaţi la fiecare masă, te fac să devii gras, leneş şi prost. Aşa stau lucrurile. Culmea e că fiecare ziar serios, din Capitală şi din provincie, are buni reporteri de investigaţie, care produc anchete "pe bune". Insă rivalităţile dintre publicaţii şi trusturi fac ca subiectele sănătoase şi generoase să nu fie nici preluate, nici incurajate, ci mai curănd să fie muşamalizate. Culmea e că Romănia abundă de teme grave şi totodată ofertante. De la practicile murdare ale marilor furnizori de medicamente, la piaţa alimentară, energetică, achiziţiile publice, subiecte unul şi unul, o listă infinită... Din păcate, anchetele de anvergură mănăncă timp şi bani, iar politica redacţiilor este "ieftin şi repede". Campioane sunt televiziunile, care ocolesc ca Dracuâ tămăia acest gen jurnalistic. S-ar fi bucurat toate să-l difuzeze pe Remeş cu caltaboşi-n braţe, dar... să primească imaginile de la alţii. Marile televiziuni şi ziare ale lumii cheltuiesc sume insemnate pe investigaţii care durează luni intregi. Iar efectele materialelor jurnalistice sunt pe măsură. Ale noastre savurează, ca porcul trufele, pseudoproducţii jurnalistice. Sunt fericite că le dau prilejul limbricilor politici şi chibiţilor profesionişti să işi exhibe umorile.
O fi ceva mai penibil pe lumea asta ca prostia narcisistă?
