În centrul strategiei

Modelul militar oferă o formă potrivită înţelegerii principiului strategic aplicat, şi funcţionând în orice alt orizont al acţiunii omeneşti. Toate schemele strategice elaborate  de mari şi talentaţi comandanţi militari, de statele majore ale celor mai puternice armate, uzând de întreaga ştiinţă, a războiului, de la acea, dorată lui Sun Tzu şi cărţii sale de acum două milenii şi jumătate, actuală şi în lumea noastră, ori a lui Carl Von Clausewitz  genială,  aceasta scrisă acum două secole, nu reprezintă nimic atâta vreme cât nu a fost pus în centrul elaborării strategice legea unică, determinantă a înfrângerii şi  victoriei. A fost rostită de cel mai blând dintre oameni, de către Fiul lui Dumnezeu – Iisus îi spune lui Petru care încearcă să îl apere cu spada în faţa gloatei dezlănţuite stupidă,ce avea să îl supună unei judecăţi nedemne, falsificate, nedreaptă, spre a-l condamna la crucificare: ,, pune sabia la locul ei – cine scoate sabia, de sabie va pieri’’. Adevărul acestei afirmaţii care este expresia graţiei divine; a fost  verificat timp de  o întreagă istorie. Senatul Romei antice afirma că nu a purtat nici un război de agresiune – a răspuns doar provocărilor şi atacurilor anexând  ţările care compromiseseră  liniştea Republicii Romane şi Imperiului. Astfel a creat cel mai mare stat al lumii vechi. În secolul XX, în două războaie mondiale, toţi cei care au tras primii săbiile, toţi cei care au declanşat conflagraţiile au fost înfrânţi. Atenţie însă: ameninţarea, în oricare dintre formele ei, este o agresiune. Se aud, în jurul nostru, şi nu mai puţin în România, istorii despre posibile noi războaie. Să ajungem oare în rândul celor care trag sabia din teacă? Thomas Jefferson a spus: devenim tot mai puternici – va trebui să devenim şi mai înţelepţi, spre a nu ne risipi puterea folosind-o.