Adevărurile sunt relative, până în ziua în care tot ce erai convins că li se întâmplă numai altora ţi se întâmplă şi ţie. La plecarea din spital, i-am făgăduit cardiologului, care mi-a reparat inima pentru nu se ştie cât timp, că voi respecta toate regulile traiului sănătos. Nu fără a observa că sunt privit de domnul doctor cu politeţea scepticului, care-ţi dă întâi o veste bună, ca să nu te sperie prea tare vestea proastă. Nu strică să mănânci sănătos, mi-a zis medicul, dar ce ai dumneata e genetic.
În ultima vreme, ca şi cum geneticienii au decis să nu mai participe la exagerările pedagogice privitoare la devenirea individului, s-au înmulţit informaţiile despre destin, ca structură genetică. N-ai cum să te lungeşti dacă ai genă de scund. Nu te deştepţi, oricât ai toci cartea, dacă n-ai mintea pentru învăţătură. E drept că, după ce birui o mie de cărţi, nu mai eşti la fel de mărginit ca înainte de a o deschide pe prima, dar dacă nu ţi-e scris în genă să izbândeşti în viaţă cu capul, tot în muşchi e baza.
Unele concluzii profund ştiinţifice, care ajung până la omul de rând, sunt de-a dreptul neiertătoare: cu soarta genetică nu te lupţi, fiindcă nimeni nu şi-a contrazis niciodată codul. Cu ce ai de la genă poţi nimeri într-o conjunctură favorizantă, dar asta nu înseamnă că gena a minţit. Înseamnă că în conjuncturi favorizante poţi obţine cu mai puţin ceea ce alţii, foarte dăruiţi în aceeaşi direcţie ca tine, nu obţin nimic. Pentru că n-au nimerit locul, epoca şi circumstanţele.
Concluziile ştiinţifice ale geneticienilor indică însă o compensaţie: nu trebuie să speri în mai mult decât a decis natura, dar dacă stai mereu treaz şi pregătit pentru şansă, vezi, înţelegi, simţi şi foloseşti oportunităţile. E destul de probabil ca geneticienii să ne ofere şi nişte mijloace pentru măsurarea potenţialului conţinut de lanţul genetic. I-am zis până acum lanţul vieţii. Nu mai vorbim de predestinare, ci de structură genetică, dar e acelaşi lucru. Omenirea a băgat de seamă că e scris totul undeva. Şi nu în astre. Azi ştim unde. Ceea ce era o bănuială şi un motiv de dispute umanist consolatoare a devenit piatră de hotar. Timpul în care vom avea codul genetic individual trecut pe buletinul de identitate a venit.
Fericiţi cu adevărat vor fi doar cei săraci de tot cu duhul, chiar dacă nu vor ajunge în împărăţia cerurilor. Eu, oricât de repede ar găsi medicina mijloace, nu voi trăi epoca unui stigmat genetic generalizat. Dar e de aşteptat ca separaţia, începută încă suportabil cu măsurarea inteligenţei, cu măsurarea IQ-ului, să se radicalizeze. Iar pe certificatul de naştere să figureze şi numele genetic. Iar o dată cu apariţia numelui genetic să se impună şi un nou sistem de clasificare socială. Nu-l vreau mămico pe cutare, vor zice fetele îndemnate la măritiş, nu vezi ce cromozomi de neam prost are în buletin!