Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un sistem întunecat de galerii. Construit metodic, pe sub pământ, săpat să asigure acces „celor din sistem” (citat din Blejnar) dar și evacuare rapidă, ieșiri secrete de fugă. Șobolanii, specie de rozătoare, se lasă greu prinși, cu toate că rod și fură fără hodină. Afară, la lumina zilei, șobolanul-om poartă cravată, geantă scumpă (dacă e șobolăniță), vorbește aproape corect limba română (sunt și cazuri grave de mutilare și atunci sunt trimiși la Bruxelles, unde cuvântatul în limba română e la fel de neînțeles în varianta corectă și în cea scălâmbă), se arată publicului pe scene și e păzit de vietăți cu pistol și pulan de cauciuc. Întotdeauna, la lumină, șobolanul-om sau oamă nu uită să pomenească vorbe cu alonjă istorică – popor, patriotism, sacrificiu de sine. Înăuntru, în grote, șobolanii se înțeleg între ei cu parole de gang. Își bagă, își f adversarii, uneori se aia între ei când nu se înțeleg la împărțitul prăzii. Câteva înregistrări apărute pe piața media, zilele trecute, arată câte ceva, puțin dar edificator din sistemul de galerii întunecate și din mesajele-ordin sau mesajele-rugăminte pe care șobolanii și le transmit între ei. Numele lor, reale sau de cod, probabil că pură coincidență, sunt Băsescu, Udrea, Blejnar, Cocoș, un mare șef din Justiție sau un mare șef din SRI, o pilă-cucoană și o pilă-nene, pilă de la cucoană pentru nene sau viceversa, trimiteri la controale de opresiune sau suspendări de controale. Șobolanul-intersecție, șobolanul-giratoriu pe la care trec ordinele de execuție sau ordinele de grațiere, fin și naș, încuscrit pe linii nu de sânge ci de bani cu alți fini de fini și nași de nași, conform acestor înregistrări din subterane, pare a fi Blajnar, dar convingerea mea e că el mai mult execută ordine și rugăminți (cu subtext de amenințare), decât prestează intervenții. Neputându-se ocupa de toate, fiindcă, nu-i așa, omul-șobolan avea propria galerie de interese, își ținea în anticameră șobolanul de serviciu, un fel de șobolan de triaj care orienta vagoanele cu bani și punea în practică ordinele, singurele care, venind de sus, de la șobolanul-șobolanilor, cutremurau galeriile și semănau panică în agoniseală. Ei bine, acest șobolan subaltern de anticameră a dispărut de ceva luni, dar nimeni nu-l caută, nimeni din șobolănime nu pare interesat să afle dacă șobolanul-executant mai e viu sau a căzut în vreun beton care s-a închegat peste el, devenind pilon de pod sau șosea. Uneori pierderile, în lumea șobolanilor, sunt controlate. Unele pirderi, pentru a evita pierderi mai mari, devin necesare.
Marea nedumerire, citind aceste înregistrări care arată cât de jegoși și câtă golăneală e în lumea șobolanilor, este: cine și cum a făcut posibilă ieșirea la lumină, acolo unde șobolanii vorbesc despre patriotism, a vorbirii lor din întunericul galeriilor, unde se ciorovăesc pe miliarde? Cine a îndrăznit? Cumva niște procurori, sătui să fie vasali ai marelui rozător? Cumva niște sereiști, sătui să fie argați-informatori în țara șobolanilor au decis să rupă vălul? Nedumerirea și surpriza mea sunt mari. Mai mari sunt însă ale șobolanilor care se simt trădați și nici șobolanul-șobolanilor nu pare a se simți confortabil. Așteptăm noi relatări din lumea galeriilor subterane.
