x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Inamicul public nr. 1

Inamicul public nr. 1

de Tudor Octavian    |    19 Apr 2011   •   18:37

Douăzeci de ani, atât le-au trebuit serviciilor secrete, poliţiei, procuraturii, fiscului şi infor­matorilor sub acoperire ai organelor ca să-l găsească şi să-l poprească pe omul care a destabilizat ţara şi care, prin com­portamentul său inuman şi antinaţional, ar fi putut să impieteze nu numai asupra imaginii României în lume, ci şi asupra imaginii României în România. Prins şi legat, păzit mai bine decât rezervele valutare ale Băncii Naţionale, izolat şi igie­nizat, ca nu cumva să ne contamineze cu imensa abjecţie a persoanei sale şi să nenorocească o naţiune, obişnuind-o cu un fel de a fi care nu o caracterizează, individul va fi prezentat în curând, într-o transmisie tv în direct şi beneficiind, aşa cum o cere situaţia, de comentariile celor mai cunoscuţi oameni politici.

Acest nemernic, acest ins infam, acest inamic public şi-a permis, sfidând tradiţia, istoria şi esenţa neamului, să trăiască decent împreună cu familia numai şi numai din munca sa, trudind nu opt ore pe zi, cât e legal, normal şi democratic, ci şaisprezece, având mereu două slujbe şi câteodată chiar trei. Nenorocitul nu şi-a violat fiica, nu şi-a bătut şi înşelat nevasta, nu a făcut afaceri oneroase cu statul, nu a clonat carduri, nu a fost prins la furat în magazinele din Franţa şi Germania, nu a stat niciodată cu mâna întinsă în faţă la Mall, nu a avut mii de scutiri medicale pentru bătături în stadiu final şi comă de ţuică de Piteşti, nu şi-a vândut casa, verigheta, maşina şi o parte din conştiinţă ca să joace la Caritas.

Bestia şi-a plătit la timp toate dările, nu are datorii la cămătari, nu are cum să moară de foame, fiindcă şi-a dat seama încă de la vârsta de 16 ani că tinereţea nu durează până la 80 şi, lucru de-a dreptul incalificabil, şi-a salutat politicos cunoscuţii ori de câte ori s-a întâlnit cu ei pe stradă, în faţa blocului, în lift sau chiar în străinătate. Fie numai şi acest obicei abject de a da, indiferent de starea vremii, „Bună ziua” şi a le spune domnişoarelor şi doamnelor „Sărut mâna!” ar fi trebuit să le dea vecinilor de gândit şi să sesizeze instituţiile abilitate.

E de neînţeles cum un om care nu a insultat pe nimeni, nu şi-a bălăcărit soţia şi prietenii la televizor, nu s-a jurat niciodată, în felul în care orice român responsabil dă asigurări de corectitudine şi demnitate, neaoş şi direct cu „să moară mama”, „să moară copiii mei” şi „să moară familia mea” a putut să circule liber vreme de două decenii. E inadmisibil ca un individ care nu-i mârlan, nu-i şmecher, nu-i poltron, nu-i avocat, deputat, senator, nu minte şi îşi ţine cuvântul întocmai celor mai scorţoşi lorzi englezi să fie tolerat cu riscul greu de îndurat de a afecta întregul nostru sistem educaţional.

Acum când, în sfârşit, acest gunoi social, care nu caracteri­zează moştenirea dacică, tracică şi protocronică din noi, a fost anihilat, poate c-o să ne vină mintea la cap şi vom reacţiona cu promptitudine ori de câte ori alţi duşmani ai genei autohtone ne vor sfida şi vor îndrăzni.

×
Subiecte în articol: editorial