Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ne compătimim prea des. Ce pierdere de timp! "Astfel, scena politică a devenit mai importantă decât însăşi politica pentru oameni. Iar celebritatea mai presus de orice convingere ideologică"
După Revoluţie am vrut să se nască o nouă societate care avea energia să se elibereze de giulgiul apăsător al trecutului, de limitările şi constrângerile intelectuale, tehnice şi geografice în care ne aflasem mai mult de o jumătate de secol. Asta gândeam că înseamnă libertate. Reforma nu doar a economiei, ci a însăşi formei naţiunii noastre. Ne-am dorit multe, am crezut chiar că am putea arde unele etape de dezvoltare. Dar cine erau jucătorii acelui nou început? Aici e problema! Noii jucători au fost prea adesea supuşi presiunilor sau gâtuiţi de vechii jucători. Vorbirea populistă a devenit foarte repede cheia sol a politicii. Vorbirea care ascundea un interes e cea care a determinat evoluţia nesatisfăcătoare a societăţii româneşti. şi, prin urmare, o distribuţie a rolurilor politice (un casting) mai mult ordonată decât rezultată din competiţie firească a caracterelor (formate din inteligenţă, educaţie şi voinţă).
Populismul de atunci, continuat cu puţine excepţii până astăzi, i-a îndemnat pe mulţi să creadă că vom atinge ţinte înalte fără prea multă muncă şi chiar prin şmecherie. Fără muncă, şmecheria se transformă rapid în hoţie, iar hoţia este cea mai distructivă plagă socială în lunga istorie a jefuirii averii României, presupusă a fi a românilor.
Tabloul de astăzi al societăţii noastre e neizbutit. E generat de imagini extreme, iar nu de situaţia normală medie. Ordinea necesară şi nouă nu s-a impus. Vizitând zilele trecute o îndepărtată provincie a imperiului roman din Peninsula Sinai mă gândeam la ce a însemnat Pax Romana considerată de istorici cea mai bună epocă de trăit din toate vremurile:
1) Drumurile, care ţineau imperiul unit, prosper şi în siguranţă;
2) Construcţiile, mari clădiri publice, erau opere de înaltă inginerie (apeductul din Segovia, în Spania, încă mai aducea apă oraşului în 1970, după 2.000 de ani);
3) Justiţie pentru toţi. Legi făcute precum construcţiile, adică practice, funcţionale şi menite să dureze secole. Prin lege a-i trata corect pe oameni impunea să-i alegi pe cei mai buni pentru fiecare funcţie publică importantă.
4) Toleranţă pentru cei mai mulţi (dar nu şi pentru cei ce nu erau loiali Romei). Se pare că nici una din aceste lespezi ale politicii nu se află la temelia României de azi.
Realitatea de azi, ascunsă în spatele vorbăriei politice, este însă chiar mai urâtă decât ne-o imaginăm. Se taie şi se elimină locuri de muncă şi întreprinderi, pensii, medicamente, servicii medicale, servicii sociale. Astfel, scena politică a devenit mai importantă decât însăşi politica pentru oameni. Iar celebritatea mai presus de orice convingere ideologică. Celebritatea acceptă numai imediatul ca normă de conduită a politicii. Asta înseamnă că ne pierdem viitorul. Înapoi la ordine ca să-l construim!
Citește pe Antena3.ro
