Înfrânţi de înfrângerea lui Băsescu

Victorie! Victorie! – striga la poarta, cu un picior inlocuit de un tarus de lemn, soldatul care tocmai venise de pe front. Victorie, unde esti muiere, ca noi tocmai pierduram razboiul. Citesc, aici sub soarele mediteranean, in dauna angajamentului asumat, cateva informatii si comentarii despre cea mai mizera victorie obtinuta de Traian Basescu impotriva poporului din care pretinde ca face parte. Victoria unui individ infrant de micimea lui sufleteasca si slutenia lui congenitala de caracter care nu poate fi reparata de nimeni si nimic. Urat de moarte de majoritatea populatiei unei tari vandute, saracite, indatorate si acum, scuipate in ochi, Basescu s-a intors, inteleg, la Cotroceni. Ce sa faca acolo? Sa conduca Romania? Cum si spre ce fiindca sunt dovezi ca toate gesturile lui au fost de tradare si de vanzare de tara? Ce sa mai vanda si ce sa mai tradeze? Ultima vanzare a fost a vointei poporului de a-si recupera demnitatea. A dat-o pe nimic, fiindca un nimic gaunos si scarbavnic inseamna revenirea lui in Deal.

Inteleg ca Parlamentul a fost pus cu botul pe labe de strainatate, iar Antonescu si Ponta, speriati de moarte de americani, au dat un pas inapoi. Care americani, vezi Doamne, sunt la mana Monicai Macovei, ca si Uniunea Europeana, pregatita sa ne dea afara daca-l intarcam de la whiskyul prezidential pe turbat. Mai, sa fie! Aceasta scorneala a serviciilor si a gastii basiste egaleaza si depaseste chiar smecheriile de pana acum cu care Basescu a intors pe dos adevarul votului si a stalcit glasul urnelor. E plansul la boala incurabila a lui Stolojan, care mai avea de trait cateva saptamani, e lovitura parlamentara de stat, e... Basescu s-a dat scapat cu americanii impotriva poporului roman, dar americanii, cu mici exceptii, habar n-au ca ne-au invins.

Victoria lui Basescu ati zis? Si Ceausescu auzea, pana a murit, cum il aclama poporul. Nu Basescule, poporul nu te aclama. Poporul, mai mult decat oricand, te uraste. Ura lui te va urmari toata viata si dupa aceea, fiindca esti singurul, singurul care n-a lasat nimic nepangarit. Dupa Ceausescu au ramas niste blocuri. Dupa tine nu ramane decat ura si saracie. Strig-o pe Victoria ta, indiferent cum o cheama, si spune-i ca ai pierdut, rusinos si definitiv, razboiul. Indiferent cate ticalosii vei mai ticlui, prezenta ta la Cotroceni va fi de mobilier uzat. Esti, vei fi, ca o papornita uitata in gara.