Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rugaciunea catre ingerul pazitor spune, intre altele: 'Eu am maniat preacurata lumina ta si te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rusine; cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati si cu tinerea de minte a raului, cu iubirea de arginti, cu mania, cu desfranarea, cu scumpetea, cu mancarea cea fara de sat, cu betia, cu multa vorbire...'! Observasem ca 'vorbirea multa' oboseste si nu atat vorbirea mea, caci am mai degraba obiceiul multei taceri decat pe acela al multei vorbiri, cat intalnirea ocazionala cu oameni care vorbesc neancetat.
In urma cu vreo 7-8 ani am fost la un botez, unde am nimerit langa o doamna care avea patima multei vorbiri. Toata dupa amiaza aceea am fost obligata s-o privesc in ochi si s-o ascult cu atentie, caci de indata ce mi se misca privirea intr-o parte sau in alta, ea observa si-mi atragea atentia: 'Fii atenta la mine acum, sa vezi ce poveste'! La sfarsitul zilei aveam ochii rosii, lacrimi involuntare imi curgeau usurel peste pleoape, ma simteam stoarsa de energie si... ma gandeam cu nerabdare la cat de pretioasa-i o clipa de liniste. Cand am ajuns acasa am trait sentimentul ca am nimerit in Rai.
De atunci ocolesc cu discretie persoanele care vorbesc neincetat, iar daca pare ca n-am scapare de ele intr-un loc indraznesc sa plec inainte de a lacrima iarasi. Doamna cu pricina traia singura, dar nu pentru ca o lovise singuratatea avea exces de vorba, cat mai degraba invers; sotul o parasise din pricina oboselii la care-l supunea prin vorbire continua. La vremea aceea nu observasem continutul rugaciunii catre ingerul pazitor si nu stiam ca vorbaria ii secatuieste sufletul celui ce vorbeste si ii alunga ingerul pazitor. Ceea ce am simtit intotdeauna in prezenta persoanelor care vorbesc mult este ceva ce rugaciunea nu precizeaza; vorbaria excesiva stoarce vitalitatea celui ce-o asculta. Poate ca de aceea persoanele care au patima vorbirii raman singure, dar aproape intotdeauna inconstiente de cauza problemei lor.
Sfantul Isaac Sirul spune ca 'nimic nu stinge atat de repede focul pe care l-a aprins Sfantul Duh in inima omului decat discutia si indelunga vorbire, in afara cazului in care se face cu frati duhovnicesti si are ca si continut cunoasterea lui Dumnezeu si apropierea noastra de el'. Asadar, vorbaria nu-i inofensiva; daca ea il indeparteaza pe om de Duhul Sfant si daca il alunga pe Ingerul pazitor, un biet om, o biata fiinta umana este cu atat mai mult prinsa in mrejele acestei dezolante energii 'indelung vorbitoare' si expusa chinurilor.
Ma gandesc acum ca, poate, fara sa stie cum, fara sa inteleaga ce fac, fara sa aiba cunoasterea faptului ca 'indelunga vorbire' e atat de pacatoasa incat e suficienta pentru a surpa lumina launtrica si a intuneca lumina altora, unii oameni se lasa parasiti, abandonati, izolati de lume, alungati si respinsi. Fara indoiala, ei nu sunt constienti de pacatul lor si, probabil, nu citesc rugaciunea ingerului pazitor, nici vietile sfintilor. Daca ar face-o, s-ar putea ridica, s-ar putea indrepta, poate chiar si-ar putea reface vietile si ar putea reveni printre oameni, insotiti de lumina ingerului pazitor. Caci vorbaria omeneasca intuneca lumina sufletului si, atunci cand doar mintea vorbeste neancetat, sufletul tace, iar frumusetea interioara se intuneca. Un om parasit de ingerul sau intuneca lumea si o istoveste! Biblia spune ca 'Cel ce-si pazeste gura, sufletul si-l pazeste' (Proverbe).
Asadar, 'Rugaciunea catre ingerul pazitor' ar putea lecui patima vorbirii, impreuna cu intelegerea faptului ca noi ne putem face rau si prin vorba multa. Cei ce vorbesc prea mult pot alege sa-si cheme ingerul inapoi exersand si 'tacerea voita', ascultarea si rabdarea. Poate ca aceia ce vorbesc indelung n-au stiut ca tacerea-i o virtute, tocmai pentru ca din ea tasnesc inspiratia, intuitia, dar si alte virtuti, precum iubirea de oameni. Vorbitorul nu iubeste oamenii, ci iubeste vorbele sale, isi ia energia din ele, pe cand cel tacut (care are si ganduri bune) isi ia energia din lumina sufletului si de aceea unul te oboseste, altul... te revigoreaza. Unul are ingerul pazitor cu el, iar altul... l-a alungat. Sa-ti aduci ingerul inapoi inseamna sa vorbesti mai putin si sa asculti ce spune sufletul, nu ce spui tu cand esti departe de suflet.
