Inimă de actor

Un uriaş al scenei, Florin Zamfirescu şi-a anunţat intenţia de a pune punct carierei de actor. Perspectiva de a-l trăda inima, aşa cum au păţit alţi slujitori ai artei actoriceşti, l-a pus pe gânduri şi pe Florin Zamfirescu, mai ales că şi cordul lui i-a sunat alarma de câteva ori. Florin Zamfirescu este genul de actor nu numai doldora de talent, dar şi un actor foarte inteligent, cu preaplin de filozofii în pătrunderea în marile roluri, până la subtilităţile fiecărei replici, „până la măduva osului”, cum se zice. Zamfirescu a fost ani lungi rector al Academiei Naţionale de Teatru şi Film Ion Luca Caragiale şi s-a mândrit cu succesul lui de a adăuga în denumirea institutului acesta de învăţământ superior cuvântul „Naţional”. Îl iubeau şi îl preţuiau studenţii pe profesorul lor, pe rectorul lor Florin Zamfirescu şi, când acesta sosea la facultate, pe culoare, studenţimea zumzăia: „Vine, Z!”. Zamfirescu - care a excelat în „Năpasta”, în „Steaua fără nume”, sunt doar două exemple, dar şi în serialele TV - vorbea deştept în emisiunea mea de la Antenă: „În actorie, cei de valoare împing trăirea rolului până la extrem, ca atunci când un şurub este strâns atât de tare până se rupe! Maestrul Ştefan Mihăilescu Brăila, om modest, cumsecade, devenea un leu maiestuos când era ridicată cortina, remorca după el la înalte tensiuni întreaga distribuţie”. Doar că Mihăilescu Brăila s-a sacrificat pentru arta lui, creierul i-a suferit decisiv de pomparea insuficientă a sângelui de către inima prea încercată. L-a pus în gardă pe Florin Zamfirescu sfârşitul tragic al unor actori din cauza că mult frământatul lor cord a cedat. O culme a artei actoriceşti, George Constantin înghiţea nitroglicerină cu pumnul la fiecare intrare pe scenă. I-a fost găsită o mantie, purtată într-o piesă, cu buzunarele pline de tuburi de medicamente pentru inimă, golite seara la spectacole. Emil Hosu, actor îndrăgit, a suferit stopul cardiac pe culoarele Teatrului Nottara, unde juca de ani şi ani. Inima marelui actor şi profesor Dem Rădulescu s-a oprit între orele în care ţinuse cursurile la Facultatea de Teatru şi ridicarea cortinei, seara, la spectacol.