Inspirati si expirati

Un articol taios din Cotidianul i-a scos din minti pe cativa scriitori care si-au facut numele inainte de 1990, iar astazi traiesc din pomeni de la minister, din sponsorizari dubioase si dintr-o notorietate fara mare sustinere in opera.

Formula "scriitori expirati", sub care au fost inventariati zeci de arbitri oficiali ai literelor romanesti de ieri, se motiveaza. Cartile au si ele o viata. Multe pleaca moarte din maternitate. Eternitatea nu-i chiar atat de generoasa, cat le place multora sa creada. Cele mai multe tiparituri s-au nascut cu infirmitati. Literatura de dinainte de 1990 a avut foarte putine izbanzi cu sansa reala a duratei. Romania a produs cel mai mare numar de critici si istorici literari la cel mai mic numar de scrieri ce pot infrunta timpul. Doar in librariile din Romania puteai gasi raioane si rafturi coplesite de plachete de versuri patriotice, precum si de culegeri de cronici dedicate acestora. Normal, toate plachetele cu poezii de conjunctura, precum si volumele de analize in care li s-au slavit virtutile sunt expirate. Iar daca a expirat obiectul muncii, expirati sunt si autorii. Unele put de-a dreptul de cat de urat au fermentat. Au ceva din gunoiul dospit, cum il afanezi, cum scoate damf. In Ungaria, Polonia, Cehoslovacia si RDG, gunoiul care la noi inunda librariile avea un statut mult mai discret.

Numarul scriitorilor inca in viata, dar irecuperabili sub raport artistic, e mai mare decat in lista din Cotidianul. Poate ar fi mai potrivit de intocmit inventare cu scrieri expirate. Numai ca ar fi prea intinse si nu ar spune nimic noilor generatii de cititori. Notorietate au dobandit "in fals" - cum spunea odinioara prea impuscatul - autorii, nu cartile. Cel mai cuminte insa e sa nu deranjam mortii. Scriitorii expirati nu trebuie aratati cu degetul. Pe unii, un sfarsit de partida potrivnic ii ambitioneaza. Un scriitor nu-i terminat cat timp poate sa mai munceasca. Cartile, daca au calitate, isi certifica singure existenta.

Scriitorii se pot scula uneori din morti, cartile doar daca istoria vine cu un motiv foarte stimulator. Dupa un timp, unele carti ce pareau definitiv condamnate la uitare traiesc o a doua viata, dar din motive pe care autorii n-aveau cum sa le prevada. Schimbarea gusturilor face ca dramele sa semene a comedii. Din pacate, avand posibilitatea de a-si ridica singuri statui - spre deosebire de artele unde nu se lucreaza atata cu vorbe, unde calitatea suporta niste masuratori si verificari periodice - , scriitorii stau de paza langa socluri pana ce trec intre drepti, cu himera ca astfel au fortat eternitatea. E inutil sa facem procesul scriitorilor expirati. Daca talentul vine de la Dumnezeu, nu-i deloc cinstit ca sa ne substituim lui Dumnezeu, in judecata unor vieti. Societatea, de fapt, n-are nevoie de scriitori. Odata nascandu-se insa, scriitorii reusesc sa convinga societatea de cata nevoie avea de ei. Ei creeaza nevoia. Inspiratii nu-si pot castiga oportunitatea in absenta multimii de expirati.