Dar, dincolo de discutabila «mediocritate a democratiei», gestul semnatarilor este, indraznesc sa afirm, un alt chip al raului, dictat tot de fascinatia perena a etatismului in randul elitei conduse a intelectualilor.
Deunazi, niste intelectuali fruntasi in productia de certitudini, ingrijorati de "criza politica pe care o traim astazi", au iesit de sub clopotul de ivoriu si au iscalit un straniu apel. Cam patetic totusi. Debil si presarat cu naivitati de-o platitudine adesea strepezicioasa, neasteptata, daca socotim cantitatea imensa de materie cenusie pusa la bataie pentru o miza de doua parale. O insiruire de vorbe menite, chipurile, sa dezmorteasca naturelul poporului cufundat adanc in marasmul istoric. Un cordon de propozitii aseptice insailate in jurul "primului presedinte roman care da semne ca e dispus sa aduca tara pe drumul pe care ar fi trebuit sa se aseze in urma cu 17 ani". Un strigat de revolta impotriva structurilor politice vinovate de "discreditarea economiei liberale si a institutiilor democratice". Un semnal de alarma pentru populatia ce se lasa inca prostita de maestrii manipularii cu televizorul si ziarele, "cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme". O salva de slavi aparent sincere, desi am serioase si justificate indoieli, findca lozinca "iscalitura si sinecura" pare sa-i fi manat in lupta pe listangii. Acesta este, in opinia mea, TRUismul SEVER al mesajului , vazut dinspre.... Washington si Londra! Gadilati in amorul propriu de "discursul exemplar" rostit in Parlament de "personajul care pare sa devina un presedinte pentru alte coordonate istorice", laudatorii imbasescizati au simtit nevoia unei atitudini devalmase. Publica si transanta, ca nu cumva dusmanii democratiei oranj sa "mistifice iarasi istoria noastra". Demersul grupului (de interese?) seamana indigest cu adeziunile de odinioara, ejaculate ori de cate ori directivele de partid si de stat cereau astfel de orgasme colective. Atunci, ca si acum, cete zgomotoase si "responsabile" de intelectuali isi exhibau (de bunavoie, desigur!) dragostea netarmurita fata de un om providential sau de un ideal epocal, convinse ca, "daca nu te amesteci in politica, pana la urma, politica se va amesteca in viata ta". Si, din pacate, vizionarul Lenin a avut dreptate scriind asta, intrucat, iata, politica s-a infiltrat igrasios si in biblioteci, si in atelierele de pictura, si pe scena, si-n cabinetele medicale, pretutindeni, razandu-si de neputinta noastra de a fi aproape liberi. Intr-o tara "care-si faureste istoria lasand in urma ramasite din ea insasi" (vorba lui Marquez), "adezionistii" s-au straduit sa arate celorlati ca presedintele lor nu e parasit, ca are in preajma destui valeti specializati in lucrul cu cerebelul. S-au opintit chiar si cu pretul de a-l contrazice pe Llosa, care, in "Chipuri ale raului in lumea de astazi", ii marturisea periculos lui Gabriel Liiceanu ca "democratia nu-i poate seduce pe intelectuali. Lor le repugna mediocritatea, iar democratia e chiar emblema mediocritatii". Dar, dincolo de discutabila "mediocritate a democratiei", gestul semnatarilor este, indraznesc sa afirm, un alt chip al raului, dictat tot de fascinatia perena a etatismului in randul elitei conduse a intelectualilor. O fascinatie, constata Llosa, provenita "atat din vocatia lor de rentieri alimentata de institutia mecenatului, care i-a facut sa traiasca in preajma Bisericii si a printilor, apoi continuata de regimurile totalitare din secolul al XX-lea, cand intelectualul, daca era docil, automat facea parte din elita, cat si din cauza faptului ca erau lipsiti de cultura economica". Pai, ce altceva este presedintele tarii, daca nu intruchiparea statului, simbolul etatismului in stare pura? Cum "fara ajutor civil un regim democratic nu infrange o miscare subversiva", "muncitorii intelectuali" s-au ingramadit voluntar pe o lista, ademeniti, pesemne, de aleanul vremurilor in care adeziunea, iarasi voita, era dara putrefactiei morale, a slugarniciei odioase. A fiintarii nevertebrate, dar clamata omagial.