Recentul scandal de spionaj economic din Franţa, unde trei directori ai companiei Renault sunt acuzaţi că au vândut secrete concurenţei, nu poate să nu creeze fiori şi în România. Compania Renault deţine în ţara noastră uzinele Dacia, iar acestea au dat un avânt strategic exporturilor de anul trecut. Plecând de la premisa că în noiembrie 2010 cota de piaţă la nivel european a maşinilor Dacia a ajuns la 2,2%, ceea ce se întâmplă la Paris nu trebuie să ne lase indiferenţi.
Din datele vehiculate public până acum reiese că directorii acuzaţi ar fi avut conturi nedeclarate în Elveţia şi Liechtenstein cu sume între 130.000 şi 500.000 de euro şi lunar li se vărsau câte 5.000 de euro. Aparent, se pare că spionau în beneficiul unei companii chineze, iar interesul major al acesteia era proiectul maşinii electrice. La descoperirea reţelei este invocat departamentul de securitate internă al Renault, în care un rol important l-a avut un fost ofiţer DGSE, spionajul francez. În acelaşi timp, se aduce în discuţie şi cooperarea cu serviciul francez de contraspionaj, ceea ce este de înţeles, având în vedere dimensiunea companiei Renault şi implicaţiile economice cu miză mondială în cauză.
De reţinut din această afacere de spionaj este că, deoarece natura umană are destule slăbiciuni, chiar şi nişte directori de corporaţii, absolvenţi ai celor mai bune şcoli, cu prestanţă şi renume în lumea lor, cu venituri foarte mari, cu privilegiile date de poziţiile lor, nu se dau în lături de la rotunjirea conturilor pe care le au. Contează doar ca o „organizaţie” să ştie cum să-i momească şi apoi să-i „pescuiască”. Poate că iniţial interesul major să fi fost acea maşină electrică în proiect, dar dependenţa de sursa de câştiguri i-a prins ca o menghină. Nimeni nu poate să garanteze că directorii n-au mers mai departe, oferind informaţii preţioase despre strategiile Renault şi despre secretele industriale ale Franţei, atât cât au avut acces.
Nimeni nu poate să garanteze că n-au şoptit nimic despre expansiunea Dacia în Europa. Iar lucrurile nu sunt chiar atât de imposibile dacă ţinem cont de faptul că în toamna lui 2008 Renault a pus piatra de temelie a Centrului Tehnic de la Titu pe locul unei foste unităţi militare. „E probabil ca în viitor să fie produsă Dacia Logan cu alimentare electrică, iar Titu va fi locul perfect pentru testarea unui astfel de autoturism”, declara atunci Jean Louis Ricaud, directorul general adjunct al grupului. Aşadar, atenţia sistematică pe direcţia România nu-i de neglijat să fi fost acordată din partea celor care i-au plătit pe directorii francezi şi, în consecinţă, nici eventualele breşe pe care cel puţin să le fi căutat.
Mai este de notat şi că banii din misiunea de spionaj executată de directorii francezi erau ascunşi în Elveţia şi Liechtenstein. Extrapolând lucrurile, sunt exact locurile din care opinia publică din România aştepta să vadă scoase la iveală de Agenţia Naţională de Integritate conturile secrete ale politicienilor şi demnitarilor. Şi poate, accidental, pentru justiţie, să îi pice în mână şi conturi nedeclarate ale unor directori din ministere, regii, bănci, companii naţionale şi corporaţii străine. Nu-i exclus ca astfel de conturi să fie câte-o urmare a unor „comenzi” de spionaj precum s-a întâmplat în cazul directorilor francezi. Iar dacă este posibil ca în Franţa astfel de lucruri să se întâmple la nivel de top, în România – cu atât mai mult.