Între Cireșica și Rose Garden

Situați geografic la periferia lumii bune, cu un picior înfipt în sălbaticia și provincialismul Estului și cu celălat așezat timid în saloanele Vestului, 20 și ceva de ani cele mai mari succese diplomatice au fost cele în care am fost doar ușor criticați. Vă aduceți aminte? "Stay in the course, the future is yours", urla la propriu președintele Clinton în Piata Universității. "Stay in the course" s-a tradus, ani de zile, sunteți buni, sunteți simpatici, dar… "Dar" însemna democrație, economie funcțională și, de când Traian Băsescu și-a inventat o cruciadă, corupție. Da, România a fost o țară sufocată de corupție! Însă Traian Băsescu a făcut-o, cu bună știință și maximă ipocrizie, brand de țară. Unul de succes din moment ce n-a fost lider al lumii care, în timp ce ne mângâia pe cap, să nu ne tragă de urechi. "Coruption, boys and girls, coruption!"

Puțin a lipsit ca vineri seară să fie prima dată când un puternic al lumii să nu ne pună la colț pentru corupție. De fapt, asta s-a întâmplat! Trump nu ne-a criticat pentru corupție. Ne-am pus noi la colț singuri, după aia. Președintele american a vorbit despre corupție ca despre ceva învins. O frază în discurs, deloc primul sau ultimul subiect. O frază, deloc cea mai importantă, și apoi o propoziție, răspuns la o întrebare - în paranteză fie spus, o întrebare de dreapta rostită într-o pură engleză de stânga, gen "the ducks come from the trucks" - și transformată apoi în headline în România, deși, hai să fim serioși, în sfârșit țara asta juca un rol important în chestiuni globale: terorism, NATO, relația UE-SUA.

România dă semne că a devenit, diplomatic, relevantă, iar anunțatele întâlniri ale președintelui cu Merkel și Macron par să arate că ne-am găsit locul, drumul și vocea. Cum-necum, am ieșit de la "Cireșica" și-am ajuns în Rose Garden. Tehnic vorbind, depinde de noi ce alegem să povestim lumii. Eu una aleg să nu mă întorc în sanctuarul lui Traian Băsescu!