x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Între neputinţă şi supunere

Între neputinţă şi supunere

de Petre Roman    |    11 Mar 2012   •   21:00

E limpede, cred, ca in titlu ma re­fer la noi si la tara noastra. Zi­le­le trecute, Mariano Rajoy, pri­mul mi­nis­­tru al Spaniei si pre­se­din­te al Par­tidului Popular (!) aflat la pu­tere, respingea ferm masurile de aus­teritate fiscala cu efecte "si­nu­ci­­gase" pentru tara sa. El incepea "o cruciada" – cum spu­nea presa – anuntand un deficit bugetar mult mai mare decat cel cerut de trata­tul fiscal al UE si, mai ales, de can­ce­larul Germa­ni­ei si argumenta: "Este o decizie suverana care apar­ti­ne spaniolilor". Austeritatea ob­se­si­va, nu­mi­ta chiar "maniacala", pe me­lea­gurile noastre arata – pe langa multa durere – mai ales ne­pu­tin­ta si incompetenta gu­ver­nantilor in sustinerea eco­no­mi­ei ro­ma­nesti. Cealalta fata a mone­dei arata supunerea, mai mult ru­si­noa­sa si vinovata decat ra­ti­o­na­la, in fata ce­rin­te­lor de a "rezolva" pro­blemele eco­no­mi­ce prin retete de tip FMI al caror scop anuntat nu s-a dovedit si realizat. Din nou pri­vatizari fara analize de fond ale con­se­cin­te­lor, din nou conce­dieri, din nou sisteme sociale fundamentale (in­va­ta­mant, sanatate) duse in debandada. Si intre neputinta si su­pu­nere, un vast teren al co­rup­­­tiei. Atunci cand in administratia pu­blica domina coruptia, priva­ti­za­­rea este o solutie. Nu­mai ca am o intrebare: cei care privatizeaza si functioneaza fara in­cre­de­rea pu­blicului tot ei o vor face intr-o sche­ma de incredere sau mai de­graba intr-una de in­se­la­ciune? Pot fi sinceri pentru binele pu­blic sau sunt de fapt autentici in sche­mele de inselaciune?

Intr-un text biblic se spune ca in­­­s­­e­laciunea din urma e mai rea de­cat cea dintai. Mai exact, "ori de cate ori spune o minciu­na, vor­bes­te din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii". (Ioan 8:44)

Ce n-am inteles imediat dupa Revolutie este ca am avut o re­vo­­­l­u­­tie eliberatoare, iar nu una morala. In libertate am mutilat binele si adevarul si evident ca vina apartine politicii. O spun cei mai multi dintre romani. La noi politica s-a impus cu pretul decaderii Romaniei? E un paradox? Da si nu. De la gongul li­bertatii din Decembrie 1989, la geamatul supunerii de astazi. Furia de atunci inlocuita acum de o tacere resemnata. 22 de ani care s-au scurs fara o reala ierarhie a prioritatilor economice si sociale. Iar cand ele au fost totusi anuntate n-au fost reali­za­te caci au fost ie­rarhii daramate la fiecare schimbare a puterii. Prin cuvintele lui Max Weber sa ne intoarcem la adevaruri simple: "O etica a sco­purilor finale si o etica a responsa­bi­li­tatii nu sunt in absoluta contradictie ci sunt complementare; la unison ele constituie un om au­tentic – un om care poate avea chemarea politicii".

Sacrificiul tinerilor din ul­ti­mii ani, care au intrat pe piata muncii cu pregatire slaba si la discretia angajatorilor nu a fost suficient. Cu toata umilinta si degradarea umana la care au fost supusi politica a decis "lu­cru­ri­le sa ramana cum au fost". Schimbarea este prevazuta totdeauna in viitor, niciodata in prezent. Ce ne mai ramane? O credinta a noastra mai puternica decat toata necredinta lor.

×