x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Întrebări ce par a nu avea nici o legătură

0
Autor: Dorel Vişan 06 Iul 2011 - 21:00
Cu ani in urma, in "lumea cealalta" auzeam mereu expresia " lumea libera" sau despre unul care ramanea ori fugea in occident "a ales liberta­tea", si in mintile noastre asa zise "in­doc­trinate", vedeam taigaua nes­far­sita a libertatii unde soarele si luna se im­bratisau in armonia celesta a co­ru­rilor de tigani si mahmureala tran­da­viei boierilor imbratisati si ei la randul lor cu proletariatul pauper spre fericirea si pacea lumii mult vi­sa­te. Dar anii trec ca un sunet, cum zice psalmistul, si iata ca Dumnezeu ne-a ascultat ruga, ne-a pus mana pe cap ca o pleasca divina si ne-a zis: Na-va Libertate! Si dupa ce am tras o hora buna democratica si un barbunc al privatizarilor, incepem sa ne mai dezmeticim si asemenea ie­pu­rilor prinsi in lumina farurilor ne in­trebam cu spaima: Este oare omul li­ber cu adevarat? Este omul capabil de a se uni cu sine insusi spre a fi li­ber? La ce ne obliga viata pentru a trai mai bine, mai onest si cu adevarat liber? Ce perspectiva au aceste in­tre­bari la care nici nu ne-am gandit vreodata? Ba unii mai imbuibati de noua calitate a vietii ies in diferite bal­coane sau chiar pe acoperis si se intreaba cu optimism: Merita oare sa traiesti?

Daca omul s-a nascut si vine din oceanul infinit si fara maluri al Univesului si s-a manifestat intotdeauna ca o entitate individuala, evoluand numai ca fiinta umana si atunci si acum, daca a suferit valurile si vanturile abatute asupra lumii si a lui insusi ca pamantean, mereu a avut memoria scurta si a uitat mereu ca daca visurile sale sunt eterne, zabava lui pe pamant este efemera. Cand drumul este limitat, este limitata si posibilitatea de indeplinire a visului. In anii multi, greu de numarat, care au trecut, omul a invatat si lumina si in­tunericul, a invatat si sanatatea si boa­la, si bucuria si mizeria vietii, si fe­ricirea si tristetea ridicandu-se si co­borand, cand cu capul in nori, cand cu fundul in balta pastrand mereu vi­sul originii sale universale. Visele sunt frumoase dar realitatea ne smulge adevarul intreg fara sa ne putem salva prin minciuna care este si ea universala si fiica a nemarginitului ocean. Si iata ca vine vremea si acuma a venit, sa ne intrebam care este de fapt sensul vietii, ce conduce si ce stapaneste legatura adevarata dintre ceea ce numim biologic si ceea ce numim social la nivelul fiintei umane, adica a noastra a oamenilor liberi.

De-a lungul vremii multi s-au intrebat ce este omul si care este drumul sau, in timpurile mai moderne omul a fost parasit si intrebarile sunt legate de soarta omenirii. Intre Schopenhauer care spunea ca "Izvorul principal al celor mai mari rele care lovesc omul este omul in­susi" considerand viata ca durere si suferinta, pana la marii dascali Marx si Engels care considerau ca menirea omului este aceea "de a fi om" ras­turnand relatia in care omul este o fiinta injosita, inrobita, parasita ... tre­buie sa trecem si pe la domnul Thomas Hobbes, care ne invata ca omul prin natura sa este egoist si nu social "un lup fata de alt om", o jungla de rapitori individuali, patima, teama, saracie, singuratate, josnicie, sal­ba­ti­cie si mai ales ignoranta si chiar bestialitate. (Bravos, nene Hobbes, cum le spui matale, mai rar, parca te-ai nascut la poalele Carpatilor, nu alta.) Si sa nu-l uitam nici pe domnul John Locke care zice ca starea naturala a omului nu este brutalitatea si violenta ci ratiunea "implementata" (zic eu) prin totala libertate si egalitate a oa­menilor, devenind proprii lor ju­de­catori ( hai ca-i buna) si dispunand de persoana lor in limitele legilor naturale. De unde se vede ca d-l Locke nu auzise inca de "cadavrul din debara", mi se pare normal. La anul 1690 probabil ca mai existau legi na­turale. Ca sa nu mai vorbim de tatal lui "Emil", d-l Jean Jacques-Rous­seau, filozof solitar nefericit si haituit si persecutat chiar de secolul care l-a considerat constiinta sa, iar el sus­ti­nea sus si tare ca omul este bun din nastere dar... institutiile, societatea sunt cele care l-au facut rau. Si ca numai prin intoarcerea la natura omul poate deveni mai bun, mai in­te­lept, mai fericit mai impacat cu sine insusi, redobandind iar starea lui na­turala ca o victorie asupra societatii artificiale. Ce sa zic, nea Jeane, care natura? Daca te-ai trezi, ai muri de ini­ma rea. Lucrurile s-au mai schimbat cu natura, ce nu-i parloaga e o balta de detergenti care inalbesc extraordinar si scot orice pata si munti de nitrati care ingrasa omul in sfarsit liber si cu "soarta" tinuta in propria mana. S-a schimbat si omul iti inchipui ce e azi, cand avem si droguri si SIDA si cancer, daca inca in l982, murea un copil la fiecare doua secunde datorita bolilor si lipsei de alimente. Conditia omului, nea Jeane, e regandita: cultura, sanatatea, educatia, omul e aproape TOTAL, "explicativ si interpretativ"oferit de diferitele si modernele orientari psihologice si filozofice. N-o sa-ti vina sa crezi dar daca ai trai azi la noi, te-ai umple de bani, mergand ca psiholog din casa in casa sa ne educi copiii, ca nu mai avem voie sa-i ba­tem, da, avem telefon verde. Uite chiar zilele trecute am vazut un film de-al matale, francez, "Entre les murs" (In clasa) in care elevii ii spu­neau profesorului cand erau opriti din discutiile intre ei in timpul lectiei: Omu­le, nu vorbesc cu tine. Si profesorul nu se supara ba dimpotriva se bu­cura ca elevii il suporta in clasa sa poa­ta castiga si el un ban cinstit. Hai ca e tare. Nea Jeane, Liberte! Fraternite! Egalite! Inca una si am terminat: cand eram eu miner intr-un film am auzit o expresie " Asta n-o sa moara in patul lui", Acuma ne-am putea exprima mult mai plastic:
O SA MURIM DE LIBERTATE.
Bucuresti martie 2009

Serviciul de email marketing furnizat de