Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu ani in urma, in "lumea cealalta" auzeam mereu expresia " lumea libera" sau despre unul care ramanea ori fugea in occident "a ales libertatea", si in mintile noastre asa zise "indoctrinate", vedeam taigaua nesfarsita a libertatii unde soarele si luna se imbratisau in armonia celesta a corurilor de tigani si mahmureala trandaviei boierilor imbratisati si ei la randul lor cu proletariatul pauper spre fericirea si pacea lumii mult visate. Dar anii trec ca un sunet, cum zice psalmistul, si iata ca Dumnezeu ne-a ascultat ruga, ne-a pus mana pe cap ca o pleasca divina si ne-a zis: Na-va Libertate! Si dupa ce am tras o hora buna democratica si un barbunc al privatizarilor, incepem sa ne mai dezmeticim si asemenea iepurilor prinsi in lumina farurilor ne intrebam cu spaima: Este oare omul liber cu adevarat? Este omul capabil de a se uni cu sine insusi spre a fi liber? La ce ne obliga viata pentru a trai mai bine, mai onest si cu adevarat liber? Ce perspectiva au aceste intrebari la care nici nu ne-am gandit vreodata? Ba unii mai imbuibati de noua calitate a vietii ies in diferite balcoane sau chiar pe acoperis si se intreaba cu optimism: Merita oare sa traiesti?
Daca omul s-a nascut si vine din oceanul infinit si fara maluri al Univesului si s-a manifestat intotdeauna ca o entitate individuala, evoluand numai ca fiinta umana si atunci si acum, daca a suferit valurile si vanturile abatute asupra lumii si a lui insusi ca pamantean, mereu a avut memoria scurta si a uitat mereu ca daca visurile sale sunt eterne, zabava lui pe pamant este efemera. Cand drumul este limitat, este limitata si posibilitatea de indeplinire a visului. In anii multi, greu de numarat, care au trecut, omul a invatat si lumina si intunericul, a invatat si sanatatea si boala, si bucuria si mizeria vietii, si fericirea si tristetea ridicandu-se si coborand, cand cu capul in nori, cand cu fundul in balta pastrand mereu visul originii sale universale. Visele sunt frumoase dar realitatea ne smulge adevarul intreg fara sa ne putem salva prin minciuna care este si ea universala si fiica a nemarginitului ocean. Si iata ca vine vremea si acuma a venit, sa ne intrebam care este de fapt sensul vietii, ce conduce si ce stapaneste legatura adevarata dintre ceea ce numim biologic si ceea ce numim social la nivelul fiintei umane, adica a noastra a oamenilor liberi.
De-a lungul vremii multi s-au intrebat ce este omul si care este drumul sau, in timpurile mai moderne omul a fost parasit si intrebarile sunt legate de soarta omenirii. Intre Schopenhauer care spunea ca "Izvorul principal al celor mai mari rele care lovesc omul este omul insusi" considerand viata ca durere si suferinta, pana la marii dascali Marx si Engels care considerau ca menirea omului este aceea "de a fi om" rasturnand relatia in care omul este o fiinta injosita, inrobita, parasita ... trebuie sa trecem si pe la domnul Thomas Hobbes, care ne invata ca omul prin natura sa este egoist si nu social "un lup fata de alt om", o jungla de rapitori individuali, patima, teama, saracie, singuratate, josnicie, salbaticie si mai ales ignoranta si chiar bestialitate. (Bravos, nene Hobbes, cum le spui matale, mai rar, parca te-ai nascut la poalele Carpatilor, nu alta.) Si sa nu-l uitam nici pe domnul John Locke care zice ca starea naturala a omului nu este brutalitatea si violenta ci ratiunea "implementata" (zic eu) prin totala libertate si egalitate a oamenilor, devenind proprii lor judecatori ( hai ca-i buna) si dispunand de persoana lor in limitele legilor naturale. De unde se vede ca d-l Locke nu auzise inca de "cadavrul din debara", mi se pare normal. La anul 1690 probabil ca mai existau legi naturale. Ca sa nu mai vorbim de tatal lui "Emil", d-l Jean Jacques-Rousseau, filozof solitar nefericit si haituit si persecutat chiar de secolul care l-a considerat constiinta sa, iar el sustinea sus si tare ca omul este bun din nastere dar... institutiile, societatea sunt cele care l-au facut rau. Si ca numai prin intoarcerea la natura omul poate deveni mai bun, mai intelept, mai fericit mai impacat cu sine insusi, redobandind iar starea lui naturala ca o victorie asupra societatii artificiale. Ce sa zic, nea Jeane, care natura? Daca te-ai trezi, ai muri de inima rea. Lucrurile s-au mai schimbat cu natura, ce nu-i parloaga e o balta de detergenti care inalbesc extraordinar si scot orice pata si munti de nitrati care ingrasa omul in sfarsit liber si cu "soarta" tinuta in propria mana. S-a schimbat si omul iti inchipui ce e azi, cand avem si droguri si SIDA si cancer, daca inca in l982, murea un copil la fiecare doua secunde datorita bolilor si lipsei de alimente. Conditia omului, nea Jeane, e regandita: cultura, sanatatea, educatia, omul e aproape TOTAL, "explicativ si interpretativ"oferit de diferitele si modernele orientari psihologice si filozofice. N-o sa-ti vina sa crezi dar daca ai trai azi la noi, te-ai umple de bani, mergand ca psiholog din casa in casa sa ne educi copiii, ca nu mai avem voie sa-i batem, da, avem telefon verde. Uite chiar zilele trecute am vazut un film de-al matale, francez, "Entre les murs" (In clasa) in care elevii ii spuneau profesorului cand erau opriti din discutiile intre ei in timpul lectiei: Omule, nu vorbesc cu tine. Si profesorul nu se supara ba dimpotriva se bucura ca elevii il suporta in clasa sa poata castiga si el un ban cinstit. Hai ca e tare. Nea Jeane, Liberte! Fraternite! Egalite! Inca una si am terminat: cand eram eu miner intr-un film am auzit o expresie " Asta n-o sa moara in patul lui", Acuma ne-am putea exprima mult mai plastic:
O SA MURIM DE LIBERTATE.
Bucuresti martie 2009
Citește pe Antena3.ro
