Invatand de la matusi

Propunerea extinderii ariei rudelor cuprinse in declaratii este pe cat de ridicola, pe atat de inutila. Mereu vor aparea alte matusi, din ce in ce mai indepartate si din ce in ce mai "active" in afaceri.

Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sunt" (Nichifor Crainic)

Cand nu-ti place un subiect, de regula refuzi sa-l comentezi. Mai mult, uneori refuzi sa te gandesti la el sperand, ca prin uitare, va trece si nu va mai trebui sa te preocupe. Alteori esti pur si simplu prudent si nu vrei sa amplifici ceva ce a capatat deja, justificat sau nu, proportii hiperbolice.

Subiectul matusii imbogatite ciudat care, la randul ei, fericeste prin mostenirea lasata nepotii, a capatat deja proportii coplesitoare.

Oamenii nu se mai intreaba de ce nu au bani de medicamente, pentru plata facturilor de intretinere in miez de iarna, practic pentru traiul zilnic, ci pur si simplu de ce nu au o matusa care sa le faca aceste plati.

Dar tocmai acest lucru demonstreaza ca subiectul exista, ca este folosit cu buna sau rea-credinta, si nu pot sa-l ignor asa dupa cum nu pot sa-l folosesc pentru a vana un om caci, daca vanatoarea nu-mi place, vanatoarea de oameni mi se pare cea mai odioasa forma a ei.

Sigur ca existenta unei matusi batrane care dobandeste o avere pentru a-si ferici nepotii naste imediat semne de intrebare, mai ales daca nepotii au o anume pozitie si anume responsabilitati sociale pe care au inteles sa si le asume. Si nu sunt semne de intrebare oarecare; ele se pun asupra unor valori fundamentale ce caracterizeaza oamenii, cinstea si demnitatea. Este de datoria lor sa le clarifice caci raspunsul ne intereseaza pe toti.

Poate ca problema nu ar merita atata atentie, chiar daca valoarea mostenirii are pentru mine si pentru ceilalti oameni obisnuiti proportii de basm.

Dar au mai aparut si alte matusi, au mai aparut si mame batrane care fac afaceri, se cauta veri si strabunici.

De fapt, aici incepe o adevarata problema cu caracter general pe care, sedusi de cazurile particulare cu toate consecintele lor, multi nu o vad sau nu vor sa o vada. Exista un rau care naste monstrii suspiciunii, care deschide poarta posibilului fals si posibilei inselaciuni. Iar acest rau este pur si simplu o legislatie proasta.

Intitulam pompos o lege a "asigurarii transparentei in exercitarea functiilor publice" pe care o glazuram si cu "lupta impotriva coruptiei", initiem pagini de declaratii din ce in ce mai complexe iar rezultatul este nasterea matusilor, a mamelor, a oricarei persoane care poate sa ne lase mosteniri. Propunerea extinderii ariei rudelor cuprinse in declaratii este pe cat de ridicola, pe atat de inutila. Mereu vor aparea alte matusi, din ce in ce mai indepartate si din ce in ce mai "active" in afaceri.

Sub pretextul impiedicarii abuzurilor profitabile material, avocatilor li s-a luat dreptul de a pleda, scriitorilor dreptul de a se exprima in propriile emisiuni, si nici medicii nu stau prea bine cu limitele exercitarii profesiei. Cu sursele de venituri amputate, multi nu-si mai doresc o activitate parlamentara si astfel de intelectuali am scapat.

Cu oamenii de afaceri este altceva. Ei trebuie ocrotiti. Conducerea societatilor comerciale se transfera la rude pentru ca transparenta sa nu-i atinga prea tare, iar ca simpli actionari, sa nu se ingrijeasca decat de incasarea dividendelor. Pe care, desigur, le doresc cat mai mari si se straduiesc sa le sporeasca, chiar daca nu mai au conducerea societatilor si tocmai pentru ca desfasoara o activitate politica "transparenta".

Jocul la bursa sau pur si simplu vanzari si cumparari de imobile sau alte valori nu cad sub incidenta nici unei "transparente" mai ales daca se exercita prin rude.

In jocul bursier primordiala este informatia. Cine poate detine o informatie mai sigura decat un ministru? Poate numai un prim-ministru.

Intr-un sistem normal al economiei de piata si al legislatiei in domeniu, fructificarea informatiilor dobandite in virtutea functiei se pedepseste. La noi scapa controlului. Intr-un sistem normal, renuntarea - fie chiar temporara - la afaceri, inainte de a fi o obligatie legala este una morala. La noi nu este nici una, nici alta.

Daca vrem ca problema "matusilor" sa serveasca nu numai la vanatoarea de oameni si jocuri politice trebuie sa-i intelegem realele implicatii. Caci nasterea "matusilor" este periculoasa.