Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ce simt unii nevoia s-o ia mereu din loc, iar alţii detestă călătoriile, despărţirile, hotelurile, gările şi aeroporturile nu-i greu de inţeles. Există in toate un plus şi un minus infinit. După mai multe călătorii se naşte in orice om dorinţa de a şi le face bun public, fie povestindu-le cu inflorituri, fie scriind jurnale şi amintiri.
La tinereţe iţi numeri şi-ţi tot numeri călătoriile aşa cum iţi numeri şi articolele, sperănd ca la o nouă numărătoare să fie mai multe. Eşti grăbit să aduni pe numele tău cantităţi. Dar cu vremea, memoria afectivă incepe să selecteze doar ce-i mai bun din trecut. Căt despre numărătoare, nici vorbă.
Cea mai interesantă observaţie privind relaţia cantitate-calitate mi-a servit-o un foarte bun prieten, băntuit de la 20 de ani de demonul plecărilor. E unul din pasionaţii care colecţionează drumeţii, aşa cum alţii străng tablouri sau titluri universitare. Prietenul acesta al meu s-a găndit chiar să scrie o carte, după ce va fi cunoscut 100 de ţări. Să concentreze in căte o pagină acel ceva deosebit pe care i l-a dat fiecare ţară colindată dintr-un total rotund şi magic: o sută! Indiferent de lungimea şi de imprejurările unui voiaj rămăi, mai ales dacă ţi-ai propus să iei aminte la locuri şi la oameni, cu nişte trăiri care lasă urme. Implinindu-se inventarul călătoriilor sale către sută, prietenul meu a realizat că incurcă amintirile, oraşele, poveştile şi că ar fi trebuit să scrie acea pagină pentru carte, dacă nu la sfărşitul călătoriei, in orice caz după un timp rezonabil de scurt - sau rezonabil de lung - , astfel ca să nu ajungă in situaţia de a amesteca lucrurile. Acum a depăşit binişor suta de plecări, iar dacă va scrie totuşi o carte, ea va avea cu siguranţă altă structură.
Călătoriile s-au luptat in memoria omului intre ele şi unele au invins. Trăirile şi ele s-au eliminat unele pe altele, ca intr-o competiţie cu calificări in turul următor. Dat fiind că oricăt de frapante ar fi emoţiile unei deplasări pe tărămuri indepărtate, cea mai mare parte din impresii incepe să semene pănă la identificare totală cu altele vechi, ajungi să incurci intre ele
şi călătoriile recente. Cantitatea vine cu nişte legi de-ale ei pe care n-ai cum să le ghiceşti şi să le previi.
Ca să-mi fixez amintirea unor trăiri deosebite, m-am dus de două ori - dacă s-a putut - prin locuri pe unde am mai fost. Cel mai mare profit sufletesc il ai din călătorii atunci cănd, fie şi pentru un ceas, două te simţi de-al locului, de-al casei. Au şi plecările cu grupul sau ingrijite de alţii farmecul lor, insă ca să poţi povesti cu un folos intreg un drum prin străinătate, trebuie să ţi-l pregăteşti cu de-amănuntul singur. Apar tot felul de ghiduri de călătorie, dar nici unul care să-l inveţe pe om cum să-şi pună la punct, cu un maximum de profit spiritual, cea mai simplă excursie. Devii mai bogat sufleteşte nu cumulănd kilometri, ci ajungănd la timpul potrivit in locurile după care fiinţa ta tănjea şi nu ştia că ele există.
Citește pe Antena3.ro
