Unirea Urziceni a câştigat cu 3-2 meciul cu Ceahlăul. Meci disputat în deplasare, la Piatra Neamţ. Povestea simplă a unei întâmplări oarecare din campionat putea fi rezumată la enunţul de mai sus. Dar poveştile simple au căutare prin alte zări de farmec pline. În fotbalul nostru cel troglodit, un meci fără scandal ar fi mai anapoda decât o nuntă fără lăutari. Iar lăutarii scandalurilor din fotbalul nostru cel troglodit caută bălăcăreala precum buruiana bălegarul.
Foarte mulţi dintre ghilabadiştii şucărului ar fi puşi în situaţia de a învăţa şi ei o meserie dacă înjurătura îmbelşugată nu s-ar mai substitui fraudulos atestatului profesional. Deocamdată însă fotbalul rămâne vitrina generoasă a imposturii şi, în consecinţă, scandalurile se ţin lanţ. Unul dintre aceste scandaluri se leagă şi de meciul de la Piatra Neamţ.
Gheorghe Ştefan a renunţat să mai ghidoneze echipa printre viciile îmbătrânite ale campionatului. A lăsat Ceahlăul să se descurce în regula competiţiei după cum îi este puterea. Şi puterea i-a fost cam neputincioasă. Ceahlăul ocupă convingător la ora actuală ultimul loc al clasamentului. De pe această poziţie au primit moldovenii vizita laureatei momentului, a Unirii Urziceni. Diferenţa de valoare dintre cele două combatante nu a funcţionat însă în terenul de joc. Pasa proastă a Unirii şi resuscitarea ambiţiei moldovenilor au adus echipele în echilibru. Un echilibru stricat prosteşte, pe finalul meciului, de arbitrul grec Anastasios Kakos. Adică-Kakosul care a inventat penaltiul din care Unirea a marcat golul unei victorii mincinoase.
Nedreptatea şi gustul amar au stârnit reacţia antrenorului Mulţescu. Acesta, recunoscând elegant meritele indiscutabile ale Urziceniului, ale colegului Dan Petrescu şi chiar ale preşedintelui Mihai Stoica, a amendat greşeala prostească a arbitrului grec. Partenerii de competiţie ai lui Gigi Mulţescu au dovedit însă că sunt incapabili să facă faţă elogiilor. Şi dacă tot n-au avut înţelepciunea să tacă, puteau măcar să folosească batista pentru a nu-şi strănuta surplusul de aspic în public.
Când Mihai Stoica vorbeşte despre un arbitraj impecabil, este clar că el acceptă să se facă (din nou!) frate de cruce cu minciuna. Iar când afirmă că nu va lăsa nepârâte şi nesancţionate presupusele jigniri de care s-ar face vinovat Mulţescu faţă de arbitrul grec, Mihai Stoica escaladează limite nebănuite ale tupeului. Doar impostura poate furniza detenta nesimţită a unor astfel de exagerări. Şi mai grav mi se pare faptul că Dan Petrescu susţine fără a mai trece prin filtrul propriei judecăţi partitura acuzaţiilor jegoase formulate de Mihai Stoica. Ba chiar mai şi plusează cu ceva moloz pentru a nu părea doar jalnic gudurău. El spune că al doilea gol al Ceahlăului a fost marcat din ofsaid şi că un fotbalist moldovean trebuia eliminat din nu ştiu care motiv. Jenant!
Mulţescu aparţine doar fotbalului. În scandal e victimă sigură. O replică de usturătoare ironie au primit cei doi ţâfnoşi ai Urziceniului de la mult mai versatul Marian Iancu. Acesta spune că Unirea, o echipă foarte valoroasă, se deosebeşte de celelalte echipe la fel de valoroase prin aceea că are şi noroc. Cine poate duce raţionamentul domnului Marian Iancu dincolo de perdeaua ironei ajunge la esenţa unor reproşuri grele. Reproşuri care, iată!, produc efecte chiar dacă nu beneficiază de ambalajul înjurăturii.