x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mama islandeza, tata international

Mama islandeza, tata international

de Tudor Octavian    |    11 Aug 2006   •   00:00
Mama islandeza, tata international

Un politician, membru marcant al unui partid nationalist, care a facut tot timpul caz de conditia sa de roman verde, a descoperit ca, de fapt, e islandez.  

Asta i-a spus-o maica-sa adoptiva pe patul de moarte. In timpul razboiului, ea si taica-su au ascuns un pilot de al aliatilor. Acesta a lasat-o cu burta la gura pe functionara de la Consulatul Islandei, care ii aducea medicamente si mancare, si cum aviatorul nu le-a spus niciodata deslusit de ce neam e, putea sa fie orice, feroez, galez, canadian, dar si evreu sau indian sioux. Politicianul s-a interesat la un genetician cat conteaza originea din partea mamei naturale, cand tatal are o origine incerta, iar specialistul in descendente, membru marcant si el al formatiunii de dreapta, aripa acuzat nationalista, a fost ambiguu. A raspuns cu o intrebare: Unii sunt de parere ca mama da marca genetica, dar te intreb asa, ca prieten si coleg, ce-ar fi in sufletul tau, daca intr-o buna zi ai afla ca ma-ta te-a facut cu un soldat rus?  

Islandezul, desi maica-sa a dus cu ea secretul in mormant, s-a uitat lung la genetician si i-a tras o injuratura de origine dacica. "De ce injuri, dom’ senator - s-a mirat in doi peri colegul, care intuia, la oricine ii cerea o consultatie neplatita in afara cabinetului o frustrare indelung tainuita, - ca doar ai nas de cuceritor roman, nu de ciolovec?" Seara si dimineata, politicianul din mama islandeza si tata cu originea exagerat de internationala s-a studiat atent in oglinda si, fiindca geneticianul i-a ironizat nasul, a comandat pe Internet un tratat de tipologii. Din pacate, autorul era ca si el un nationalist dur, chiar daca unul britanic. Iar ce deranja cel mai tare, daca voiai sa ajungi la o concluzie fundamentata stiintific, era nasul semitic al domnului A.B. Smith. Islandezul Comanescu - fiindca asa-l chema la omul ghetarilor din parlamentul Romaniei, Iuliu Brutus Comanescu - si-a comparat nasul cu sutele de nasuri fotografiate din fata si din profil in tratat si a trebuit sa recunoasca asemanarea frapanta cu acela al indienilor din Dakota de Nord. Ceea ce pentru un nationalist din Cotarlesti-Gara nu era foarte rau, dar nici foarte bine nu era.  

Primul impuls a fost sa-si faca o operatie estetica, sa-i mai ia nasului din cocoasa, insa in portretul virtual, pe care chirurgul i l-a propus pe computer, fata domnului Iuliu Brutus Comanescu devenise dintr-odata una de ungur vechi, cu toate trasaturile cuceritorului de pusta marcate pe chip. Ceea ce era de neacceptat. Nici un nas ridicat trufas in sus nu-l prindea. Arata ca un slav cu mai multe butoaie de vodca pe constiinta. La orice varianta ii prezenta medicul, Comanescu stramba din nasul sau aqvilin si zicea: "Da’ unul mai asa, mai de pe la noi, n-aveti?" Singurul model care l-a multumit a fost un nas de boxer, nu insa foarte turtit. Chirurgul care mai operase nationalisti n-a riscat nimic. I-a luat banii, l-a tinut o saptamana impachetat in bandaje si cu toate ca abia il zgariase, ca sa se poata spune ca totusi l-a operat, nationalistul a fost incantat. Nu se mai simtea deloc islandez. Se simtea iarasi romanas de-al nostru, gata oricand sa-i manance fripti de venetici.

×
Subiecte în articol: editorial