Îi tot aud pe portocaliii debarcaţi de un zdrobitor vot popular că "au plătit preţul politic al unei guvernări grele, pe timp de criză, dar purtată cu răspundere faţă de soarta naţiunii". Tradus: s-ar fi sacrificat, ei şi tot neamul lor, pentru salvarea patriei şi binele poporului. Demagogie de doi bani, folosită şi răsfolosită, din '90 încoace, de toate partidele căzute de la putere. Costul politic, ispaşa politică pentru o proastă, abuzivă şi prădalnică guvernare nu există în România. Sau există sub forma unei vacanţe, a unui stagiu în opoziţie, a unei perioade de digestie şi de siestă, după ce, la putere fiind, o grupare sau alta au înfulecat tot ce au putut din bugetul ţării, din patrimoniul naţional. Ceea ce, evident, pentru nenumăraţi minştri şi alţi demnitari, pentru clientela lor de partid nu e o sancţiune, ci mai curând un premiu, un răgaz binemeritat după o competiţie în care şi-au îngrăşat conturile şi au înfrânt ţara, pe ai cărei cetăţeni i-au jefuit sistematic , i-au sărăcit şi i-au umilit prin legi aberante. Printr-o politică de strivire, aşa cum a procedat mizerabila coaliţie PDL-UDMR, fiind la putere, sub bagheta lui Traian Băsescu, căruia, în contrapartidă, i-au salvat pielea la referendum. Iar în opoziţie fiind, îşi alungă spleenul pe la Monte Carlo, prin Caraibe sau, în funcţie de anotimp, pe pârtiile din Alpi, făcând planuri şi împărţindu-şi posturile pentru a fi gata să revină în forţă la guvernare.
Dacă ispaşa politică e un vax, dacă nu contează, nu există nici o şansă ca aceia care au abuzat, au jefuit sau, în cel mai simplu caz, s-au făcut că nu văd tâlhăriile din domeniile de care răspundeau, să plătească pentru ce au făcut? Scapă nevătămaţi? Zeci şi zeci de miliarde de euro rămân pierdute în ceaţă_? Averi incomensurabile ivite peste noapte din umflarea contractelor cu statul rămân neatinse şi în posesia celor ce şi le-au construit prin fraudă şi corupţie? Bugetul ţării va rămâne tot zdrenţuit şi va fi cârpit prin taxe şi împrumuturi înrobitoare, de care n-ar fi fost nevoie dacă Fiscul şi sistemul judiciar ar fi anihilat barem un sfert, dacă nu jumătate din ceea ce s-a furat, din evaziune şi contrabandă, prin toată structura mafiotă alcătuită, tolerată şi mulsă inclusiv de demnitari şi politicieni de vârf? Sigur că există leac, există instrumentarul prin care liota de şpăgari să fie silită să dea samă în faţa instanţei, iar miliardele, cel puţin acelea pe care n-au apucat să le ascundă hăt departe, prin bănci din paradisuri fiscale, să se întoarcă, prin confiscare, acolo de unde au fost furate.
Avem Parchet, avem Fisc, avem instanţe judecătoreşti, avem servicii secrete, avem Poliţie, avem un sistem stufos şi bine plătit spre a jugula jaful. Dar e un sistem care, de ani de zile, a vegetat sau a ieşit la iveală cu dosare puţind a răfuială politică.În timp ce în fişete gestau vrafuri de dosare, de sesizări şi de rapoarte inclusiv ale Curţii de Conturi, care dezvăluiau incredibile matrapazlâcuri ale oamenilor puterii. Abia acum, când şandramaua băsistă se prăbuşeşte, au început să fie puse pe tapet cazuri despre care ştia tot satul. A căzut imperiul drumarului Nelu Iordache, despre care se zice că a mituit un ministru cu un apartament de un milion de euro, la CNADR zăngăne nişte cătuşe, la fel şi în zona energetică, explodează dosare bancare prin care ar fi putut fi afectat Fondul de garantare. Se anunţă şi alte bombe cu "băieţii deştepţi" şi cu înalţii lor protectori şi complici. Să fie un semn că procurorii şi-au dat seama că altminteri, mizând în continuare pe o mârţoagă şi ţinând gunoiul sub preş, îşi riscă propria carieră? Să-şi fi dat, în sfârşit, seama că, păstrând sub obroc dosare grele, se pot face vinovaţi, aşa cum am mai spus-o, de favorizarea infractorului?