Istoria ca televovela - Invatatura lui Nicolae Iorga

La Biblioteca, in ragazul pentru cea de-a doua cafea, de seara, cea care ma desteapta pana la biciuire, caut ceva de citit.

In cele doua dulapuri cu periodicele, lasate pentru a doua zi de cititori, nu gasesc nimic. Sau, mai bine zis, nimic interesant.

Evident, toata tevatura asta n-ar fi fost daca as fi luat, la plecarea de acasa, cartea despre Tudor Vladimirescu. Am uitat-o si acum platesc. Umblu la raftul cu carti predate. Gasesc ceva. Nicolae Iorga, "Oameni care au fost", vol. I, Biblioteca pentru toti, 1967.

Ma opresc mai intai la "Doamna Elena Cuza", text intalnit in bibliografia despre Domnitor, citat cand vine vorba de posteritatea lui Cuza. Din cate-mi amintesc, a fost publicat in 1909 si foloseste amintirea vizitei lui Nicolae Iorga la casuta din Piatra-Neamt, unde-si ducea zilele (ultimele!) fosta prima doamna a tarii.

Retin cateva imagini, marturisind un posibil scriitor: "femeie ideal de buna si modesta"; "zilele serbarilor amintitoare ale Unirii"; "multa cuviinta rezervata, multa liniste rece"; "vorbi cu un glas care n-avea indoieli si zabavi"; "orbitele adanci sapate, pline afund de o umbra trista". Ma opresc insa pentru a transcrie scena in care Elena, Doamna, isi aminteste de iesirile lui Cuza in multime: " - Si-i ziceam uneori... - Sta si se opreste, cautind cuvintul: «maria ta» i se pare prea solemn, ca nu-i zicea astfel. Nu, sa spuie cum ii spunea: - Si-i ziceam uneori: «Omule, de ce nu te pazesti? Se gaseste poate vreun nebun care sa traga asupra ta». Da el dadea din umeri, lui nu-i pasa...»".

Intre timp a fiert cafeaua. S-a si racit nitel. Gasesc ragaz pentru o alta tableta: "La mormintul lui Kogalniceanu", izvorata dintr-un fapt, cum sta bine lucrului gazetaresc de mana: "O parte din liderii din Iasi au facut drumul pina la cimitir pentru a se inchina amintirii lui Mihail Kogalniceanu". Sunt, evident, imagini destule. Retin in graba stiloului: "Prin aceasta (nationalism - n.n.) gasesti de la sine drumuri, pe care nu le poti descoperi cu felinarul, chiar si fumegator, al formulei liberale, ori cu iasca seaca a datinei conservatoare"; "miscind din loc piedicile".

AMOR SI POLITICA. Importanta, de retinut neaparat din acest text aparut in 1906, mi se pare o povata iorghista plecand de la slabiciunile omenesti ale lui Kogalniceanu. (Una dintre ele: era muieratic rau, rau de tot. Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Bratianu scria: "Acelasi farmec il exercita asupra femeilor, care in mare parte au fost cauza nelinistitei sale vieti si deselor nevoi de bani". In volumul 1 al "Istoriei loviturilor de stat din Romania", Alex Mihai Stoenescu dezvaluie ca marele barbat de stat, cantat de manuale, tinea un carnet in care-si nota riguros intalnirile amoroase. Potrivit documentului, descoperit la Arhivele Nationale din Iasi, Mihai Kogalniceanu se culcase cu 700 de femei. (Printre picaturi, facuse si politica!):

"Si, din ce n-a facut el, acum se desface si aceasta ultima invatatura: ca un om politic trebuie sa-si sprijine fapta pe o viata personala cu desavirsire curata, caci altfel va fi invins usor, stapinit si intrebuintat de altii, mai slabi, mai putin chemati decit dinsul, cari insa n-au pacate sau stiu sa le ascunda mai bine. Si astfel, din nenorocire, o tara, un neam vor pierde pe cirmaciul cel mai bun cind ar avea mai multa nevoie de dinsul". Pledoarie seducatoare pentru asceza la care un adevarat om politic e obligat. Seducatoare prin trimiterea la raul produs de pacatele individuale, nu atat insului, cat mai ales natiei. Incheie Nicolae Iorga: "Pentru cine poate auzi acestea le spune mormintul lui Mihail Kogalniceanu". Drept pentru care inchei si eu. La fel ca Nicolae Iorga: Viata personala a lui Kogalniceanu n-a fost cu "desavarsire curata".

LUMEA PRIN CARE TREC

Siretlicuri impotriva cenzurii Caimacamia, instalata la Bucuresti in 18 octombrie 1858, instituie cenzura. Oameni isteti, ziaristii gasira iute solutia de a-i face sac. In dimineata lui 22 ianuarie 1859, la inceperea Adunarii Elective din Muntenia, ziarul Dimbovita, condus de unionistul Dimitrie Bolintineanu, apare cu moliftele Sfantului Vasile. Explica scriitorul in Viata lui Cuza-Voda: "In acest timp, oamenii imparteau in poporul adunat (in Dealul Mitropoliei - n.n.) mai multe mii de exemplare de la «Dimbovita», cu moliftele Sfantului Vasile pentru cei indraciti, ca o protestatie contra cenzurii guvernului interimar care, chiar sub Conventia de la Paris, prin dl N. Brailoiu, ministru si cenzor, stergea toate jurnalele inainte de a se publica. De aceea publicara moliftele, ca un lucru care nu era oprit de cenzura. Mii de oameni repetau cuvintele Sfantului Vasile: «Bestemu-te, pe tine Domnul, Diavole etc.». Invitau diavolul sa iasa din inima celor ce erau contra Unirii tarilor". * Citind despre asasinarea lui Tudor Vladimirescu (foto) la Targoviste, imi trec prin cap cateva asemanari cu moartea lui Nicolae Ceausescu. Ca si Ceausescu, Vladimirescu e adus la Targoviste pentru o judecata sumara, urmata de o executie barbara. Nicolae Ceausescu e ciuruit de gloante in conditiile unei totale crize de procedura. Vladimirescu e casapit pur si simplu. Ca si Ceausescu, Tudor Vladimirescu e luat din sediul puterii sale (foisorul de la Golesti) si dus la Targoviste. Ca si Ceausescu, Vladimirescu e victima tradarii celor din jur.

BARFE

Dar pentru mascariciul Sultanului A.D. Xenopol (foto) se ocupa in "Istoria" sa de darurile pe care erau obligati domnii fanarioti sa le faca diferitilor cetateni turci mai mult sau mai putin insemnati. Din "Condica Visteriei Moldovei" pe 1786, istoricul transcrie capitolul rezervat darurilor si cheltuielilor cu turcii. Retinem, printre altele: "15 lei, unei turcoaice, Fetme, ce are o pricina. 120 lei, lui Hagi-Mehmet aga, venind cu un armasar. 150 lei, Omului slavitului Selim aga, venind cu un armasar si 2 cai". 101 lei i se cuvin responsabilului cu haremul unei Inaltimi: "Muhurdariului M.S. Ahmet-pasa, venind cu haremul M.S.". Aceste sume sunt insa mizilicuri fata de 666 lei care se dau unui personaj de o insemnatate capitala pentru viata domnilor fanarioti: mascariciul Vizirului: "666 lei, cele ce s-au dat mutului prea inalt. vizir, insa": "468 lei, un contas de samur 120 lei, un ceasornic de aur 78 lei, 3 postaje la 3 oameni ai lui". Din datele acestui tablou Xenopol trage o tanguire: "Biata Moldova (si tot asa si Tara Munteneasca) ajunsese a plati din casa statului pina si slugile si caraghiozii Turcilor". Noi nu suntem insa atat de seriosi. Drept pentru care ne ingaduim sa suradem la faptul ca: Mutul Inaltimii sale avea nevoie de ceas (fie acesta si de aur); toate aceste sume date pe daruri nasparlii erau trecute cu atata constiinciozitate in condica. Azi, ele ar fi date fara sa ramana o urma din intreaga misculatie!

NIMIC NU SE PIERDE

SOSEAUA KISELEFF IN ANUL DE GRATIE 1935. Desi nu se vad celebrele batai cu flori de la Sosea, totusi putem retine: copacii sunt dincoace de trotuar; n-a aparut inca asfaltul. Bucurestenii nu stiu ce-i aia o groapa in carosabil; circulatia nu are intensitatea celei de azi; plimbaretii se mai pot crede iesiti in natura

SECOLUL XX

14 MAI 1948. David Ben Gurion da citire Proclamatiei de Independenta a statului Israel. Un vis al evreilor din timpuri biblice s-a implinit. Nu e insa timpul de sarbatorit. Chiar de a doua zi, existenta statului Israel va fi pusa la indoiala