Jean Pădureanu loveşte neiertător

Gloria Buzău ne-a luat prin surprindere şi a reuşit să-şi dubleze numărul punctelor din clasament mult mai devreme decât ne-am fi aşteptat. Minunea s-a petrecut tocmai la Galaţi, acolo unde sărăcia şi nesimţirea locală par să sufoce fotbalul. Acolo unde Marius Stan şi Grigoraş, fiecare pe felia lui, forţează miraculos limitele supravieţuirii în condiţii de criză maximă. Preşedintele gălăţenilor tocmai afirmase în cursul săptămânii trecute că, în disperare de cauză, ia în calcul chiar şi mutarea echipei într-o vecinătate mai prietenoasă, la Brăila.

Şocanta declaraţie a lui Marius Stan, dimpreună cu şi mai şocanta victorie a buzoienilor, au oferit suspicioşilor prilejul unor curioase exerciţii de gimnastică a minţii. Susţin ei că gloria Gloriei nu se combină logic decât cu un presupus credit nerambursabil de care gălăţenii aveau nevoie ca de Dunăre. Personal nu ader la o asemenea construcţie. Nu-l cred capabil pe Marius Stan să lucreze cu aţă fosforescentă şi nici nu cred că buzoienilor le rătăceşte mintea atât de tare încât să risipească bănişorii pe frecţii la piciorul de lemn. Prefer, în consecinţă, să validez surpriza, fie ea chiar şi una de proporţii.

Tot la limita surprizei se situează egalul pe care Gaz Metan Mediaş l-a obţinut la Timişoara. Sigur, nu pun semnul unei egalităţi valorice între Gloria şi Gaz Metan. Trupa lui Cristian Pustai, cu numai o săptămână în urmă, ţinuse piept cu onorabilitate dinamoviştilor şi lui Tiberiu Lajos. Surprinzător mi se pare doar faptul că de această dată Gabi Balint a fost scăpat din braţe de bafta care i-a protejat meciurile debutului său ca timişorean principal.

Rezultatul de la Cluj n-a forţat limitele surprizei. Ne aşteptam ca Rapidul să nu piardă în faţa CFR-ului. La Cluj, în schimb, a nins şi ninsoarea a forţat limitele regulamentului. Vremea rea pentru fotbal a fost, în schimb, numai bună ca pretext al unor jenante justificări. Numai dacă joci cu nocturna şi ninsoarea-n ochi poţi face declaraţii de genul celor pe care le-a comis Ales Jindra, cel care susţine că nu a văzut Rapidul în prima repriză şi că doar condiţiile atmosferice au stat în calea fericirii sale.

În fine, la limita limitelor s-a situat reacţia lui Jean Pădureanu după meciul în care Bistriţa a capotat fără drept de apel în faţa Vasluiului. Când Jean Pădureanu renunţă la diplomaţie şi recurge la declaraţii răspicate, când Jean Pădureanu îl pune la zid pe arbitrul Tudor şi afirmă despre cel mai apropiat colaborator al său, Ioan Horoba, că este un tâmpit, atunci e de jale. Înseamnă că fotbalul a ajuns, prin toate mizeriile pe care le poartă cu sine, la limita suportabilităţii. Spunerea tranşantă a lui Jean Pădureanu reprezintă pentru cei care-l cunosc bine pe olteanul de Bistriţa cel mai dur diagnostic de care fotbalul a avut parte vreodată.