Judecata timpului

Pentru artistii care au facut cariera, care au fost mari si tari pana in 1990, judecata timpului inseamna nu sentinta unui veac indepartat, a anilor 2100 sau 2400, ci procesul natural, necontrolat de nimeni, care s-a petrecut si continua inca in vremea noastra.

Caruia noi ii suntem si martori, si executori judecatoresti. Ei nu mai au functii administrative si politice, cu care sa-si asigure contracte, nu mai decid asupra contractelor confratilor, laudatorii nu mai gasesc nici un motiv sa-i sustina in nici un fel si nicaieri. Mai mult, toti cei care au fost candva obligati sa ii elogieze sau care i-au sprijinit, deoarece isi asigurau astfel un loc in ierarhia epocii, isi corecteaza ce mai e de corectat din biografie negandindu-le valoarea si facandu-si direct sau discret mea culpa.

Cartile scriitorilor oportunisti si "de directiva politica" nu se reediteaza, iar daca acestia reusesc sa-si tipareasca parte din ele, opurile trec neluate in seama, nu se vand, aparitia lor nu inseamna nimic. Dramaturgii nu sunt jucati. Artistii plastici, cati s-au lipit de oamenii de azi ai Puterii, au comenzi si traiesc la fel ca inainte, din minciuna si abuz. Majoritatea insa a pierdut relatia cu bugetul statului si se descurca si ea cum poate, intr-o competitie careia nu-i face fata. In toate artele, judecata timpului este drastica si scurta.

Dupa moartea artistilor, dupa ce marii si tarii de odinioara n-au mai putut sa amane pentru alte vremuri procesul de deteriorare abrupta a imaginii lor in contemporaneitate, timpul a lucrat fara indurare. Am scris intr-un articol ca romanele lui Zaharia Stancu nu-s cumparate nici macar de anticariate, pentru cei cativa rafinati sau frustrati care s-ar mai hotari sa le aiba, iar aprobarea ideii ca ele sunt maculatura am avut-o prompt in furia unui cititor. Cititorul manios mi-a scris ca si eu voi suporta judecata timpului, fiindca neg opera unui colos, ale carui carti au modelat convingerile culturale si istorice a milioane de cititori. Or, asta e lucrul cel mai rau la scrierile sefului de Uniune, tinut in rol pana la suflarea din urma de Partid, ca au deturnat intelegerea a milioane de oameni de la cartile care le-ar fi facut viata mai plina, mai frumoasa, mai orientata.

Mintea si sufletul omului nu-s ca banda de magnetofon. Odata imprimata in memorie si in simtire, o gandire rea cu greu mai poate fi anulata. De fapt, niciodata, pentru ca putem sanctiona gandirea aceea, dar efectele ei s-au produs. Suntem ceea ce suntem conform si cu ce ne-au turnat in creiere carti mincinoase si neartistice, precum "Descult" si toate celelalte insailari cu filon ideologic bolsevic, ale celui numit, chiar si la Comitetul Central, cu plecaciunea feudala cuvenita marilor slugi, "Conu’ Zaharia".