Jurnalism cetatenesc. Pazea

Stirile sunt chestiile despre care oamenii vorbesc fara sa-i intrebe cineva. Ca urmare, stirile sunt naspa!

Cativa batausi in haine visinii cu alb il snopesc pe altul in rosu si albastru: bine ati venit in minunata lume a tehnologiei high-tech, cu aplicatii low-end. Ia uite, baaa, cum ii batem pe stelisti! Pa iutub, ma, tarane!

Adevarul e ca jurnalismul obisnuit nu mai da rezultate. N-are prospetimea jafului abia savarsit, mirosul de iarba cosita de fiarele abia desprinse din masina victimei, frumusetea alunecarii de teren cu tot cu casa ori caldura familiara a incendiului in vecini. Jurnalismul cetatenesc e, pana la urma, o cronica a nenorocirilor la care cetateanul - al naibii norocos! - ia parte.

Si tocmai de-aia jurnalismul cetatenesc e mai violent, mai rasist, mai incorect politic si mai lipsit de scrupule decat cel clasic, de muzeu! De-aia pe youtube nu e nici o fapta buna! Nici o stire pozitiva! Nici o cronica culturala ori expozitie omagiala la 100 de ani de existenta a judetului Vlasca... Stirile care circula intre oameni care nu sunt platiti sa le dea sunt alea rele, nene! Restul, ca te pupa iubita si-o inregistrezi cu mobilul, acolo ramane, pana cand rugineste memoria flash. Nu mai vorbesc despre faptul ca nici un om n-a filmat vreodata pe altul cand trece strada o batranica! Si chiar si cand vine vorba despre politica, n-ai sa vezi pe net un fragment de discurs inaltator, ci tot o bucata de talk-show, cu injuraturi sau macar strigate.

Totusi, avem o mica satisfactie. Viata, pana la urma, ne-a dat dreptate noua, jurnalistilor batrani. Stirile sunt chestiile despre care oamenii vorbesc fara sa-i intrebe cineva. Ca urmare, stirile sunt naspa!

Alminteri, multumesc de intrebare, cred ca jurnalismul batranesc va deceda pana la urma, la circa doi ani dupa ce vom vedea camere de 5 megapixeli si rezolutie tv in orice telefon. Pur si simplu el n-are finetea necesara pentru a intra pe gaura cheii, tot asa cum aspiratorul nu poate curata praful dintre elementii caloriferului (sau poate, dar mi-e lene!). Si-n plus, ce redactie se poate bate cu un popor de cameramani si faptasi in acelasi timp. Aud?

Sigur, ne mai tine in viata principiul selectiei. Stirile noastre, ale presei oficiale, sunt facute sa se vanda. Si, chiar daca nu pare, noua ne pasa cand lumea nu ne cumpara marfa. Logica bloggerului e "sa-mi placa mie". Disperarea jurnalistului e "sa placa tuturor!".

Dar cat o sa mai tina si asta? Experienta producatorilor de filme ne spune ceva incurajator, parca: tot Hollywoodul scoate banii, nu baietii talentati cu DVCAM-uri si IATC. Sau asta era anul trecut? Ptiu, drace!... Adica bloage!