Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La televizor observăm că longevivul Roger Federer joacă cu o rachetă Wilson Pro Staff, iar Marin Cilic - câştigătorul de la US Open - cu Head Prestige. E o dispută veche între Pro Staff şi Prestige, dar, din păcate, ramele utilizate de profesionişti astăzi nu prea mai au legătură cu cele vândute către muritorii de rând. Ele-s făcute special pe puţinele linii de producţie rămase în Statele Unite ori în Europa, pe când pentru noi, oamenii obişnuiţi, rachetele se fabrică exclusiv în China şi n-au nicio legătură cu cele cu care joacă idolii, chiar dacă vedem la tv că poartă aceleaşi inscripţii.
Iar asta-i exasperează pe cunoscători, care recomandă rachetele “vintage” de pe vremea când Wilson şi Head considerau ca toţi suntem suficienţi de buni ca să merităm un lucru de calitate pentru cei 150 de dolari plătiţi pe o rachetă.
Aşadar, rachetele din ziua de azi conţin foarte mult marketing, ce se confundă cu vopseau cu care se acoperă în China ramele din grafit. Marketing “importat” de la politicieni, ca să nu scape nimic din economie nepolitizat, nici măcar rachetele de tenis.
Pe vremea lui Pete Sampras, care folosea tot Pro Staff, diferenţele erau minore între rachetele cu care jucau marile figuri la turnee şi cele pe care le puteau achiziţiona pasionaţii, din magazine. Dar, împovărată de fiscalitate, compania Wilson n-a mai făcut Pro Staff 6.0 în Statele Unite, la Chicago, ci în Caraibe, la St. Vincent. N-a fost neapărat o alegere proastă, fiindcă lui “Pistol” Pete i-au plăcut aceste rachete, problematică a fost doar mutarea ulterioară a producţiei din Taiwan în China, pentru a se vedea cum calitatea sucombă iremediabil.
Să nu ne mărginim însă cu discuţia la rachete. Avea “curajul” vreun pantof de sport Adidas să se dezlipească în anii ’80? Atunci, în România, era comunism, şi oamenii se uitau cu jind la adidaşii cu trei dungi, care, spre deosebire de încălţările lor, rezistente până la prima ploaie, erau "indestructibili". Dar, spre surprinderea românilor, bascheţii şi tenişii de firmă de acum cedează la fel de repede ca aceia din perioada comunistă. Şi atunci se întreabă: Oare ce s-a schimbat?
Mărfurile s-au “chinezărit” pentru că a crescut povara fiscală. Şi cum s-o suporte firmele? Fac rabat de la calitate şi transferă problema consumatorului final, obligându-l să încalce principiul: “Sunt prea sărac să-mi cumpăr un lucru ieftin”.
Ca să sintetizez ceea ce simt cunoscătorii când dau aceeaşi bani pe marfa slabă calitativ din prezent, ca pe cea bună din trecut, asta e o formă de inflaţie. Iar pentru cine mai are dubii că asistăm la o politizare accelerată a economiilor, e suficient să reamintim postulatul lui Karl Marx: “Există o singură modalitate de a ucide capitalismul, prin taxe, taxe şi iar taxe”.
Citește pe Antena3.ro
