Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Desigur, după aproape cinci decenii, arhitectura geo-politică a Europei şi a lumii arată cu totul altfel, dar dacă ar fi să reluăm în termeni actualizaţi clasamentul, fără să stau prea mult pe gânduri, l-aş desemna pentru poziţia de mare turist pe domnul preşedinte Klaus Iohannis, lăsându-vă dumneavoastră plăcerea să îi găsiţi traducerea în limba germană sau în cea a Marelui Licurici. În cazul de faţă, în limba oficială a celor trei state latino-americane pe care domnia sa le vizitează în aceste zile,bineînţeles, împreună cu augusta soţie.
Readucând în discuţie acest subiect, trebuie să reţinem că, de fapt, cele mai multe vizitele în străinătate ale lui Nicolae Ceauşescu, în care din ce în ce mai des era însoţit de soţia sa, Elena, au fost cele efectuate în prima jumătate a celor aproape douăzeci şi cinci de ani în care s-a aflat în fruntea partidului şi statului, mai precis după ce, la 21 august 1968, el a rostit acea curajoasă cuvântare în care s-a pronunţat în termeni extrem de duri împotriva invadării Cehoslovaciei de către trupele celor cinci state membre ale Tratatului de la Varşovia. Intervenţie samavolnică şi brutală la care România nu a luat parte şi care i-a adus ţării noastre calificativul „aliatul rebel” din Tratat şi din CAER.
Foarte adevărat, revăzând, ulterior, secvenţe din aceste vizite pe care, la vremea lor, presa noastră le califica „dovezi ale înaltului prestigiul internaţional” al şefului partidului-stat de la Bucureşti, personalităţi proeminente ale statelor vizitate de către Nicolae şi Elena Ceauşescu şi-au retractat formulele de protocol cu care i-au gratulat. Unul dintre cele mai semnificative exemple fiind cel al vizitei efectuate în Marea Britanie în perioada 13-16 iunie 1978, din fototeca sa fiind controversata fotografie din caleaşca regală unde cuplul Ceauşescu apare alături de Regina Elisabeta a II-a şi de Prinţul Filip. Ceea ce, însă, se cunoaşte mai puţin este faptul că, în marja acestei vizite, Nicolae Ceauşescu a avut o discuţie foarte aplicată cu premierul James Callaghan, a cărei stenogramă poate fi citită într-unul dintre volumele antologiei „România.Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece”, alcătuită şi publicată de către regretatul ambasador Nicolae Ecobescu sub egida Fundaţiei Europene Titulescu. Discuţie în care premierul Marii Britanii, dorind să cunoască opinia lui Nicolae Ceauşescu despre un subiect foarte delicat , îl gratulează cu formula ,, Solomon al diplomaţiei’’.Etichetă pe care acesta o respinge scurt şi categoric. Cu timpul, după ce regimul de la Bucureşti dădea tot mai multe semnale că tinde să devină exponentul „socialismului dinastic”, alta a fost imaginea publică a lui Nicolae Ceauşescu şi, implicit, tot mai puţine şi mai nesemnificative au fost avantajele pe care România le obţinea în urma acestor turnee externe. Adevăr despre care, desigur, românilor nu li se spunea nimic, dar pe care în ultimul deceniu al regimului partidul-stat îl resimţeau în viaţa lor de zi cu zi, mai cu semnă după ce Nicolae Ceauşescu a decis achitarea integrală a datoriei eterne.
Am apelat, deloc întâmplător, la acest recurs la memorie,întrucât normal şi firesc ar fi fost ca acum, la aproape 34 de ani de la evenimentele revoluţionare din Decembrie 1989, deci într-un regim de autentică şi consolidată democraţie, să fim şi noi, capetele de locuitor, informaţi,în mod corect şi deschis, care sunt rezultatele vizitelor externe pe care le-a efectuat în cei aproape 9 ani de când domnul Klaus Iohannis exercită mandatul de preşedinte al României. Rezultate care, în termenii economiei de piaţă, trebuie evaluate prin raportare la costurile acestor deplasări pe care soţii Iohannis le efectuează pe bani din bugetul ţării. Numai că, după cum atrag atenţia din ce în ce mai mulţi comentatori avizaţi şi obiectivi, deşi sunt tot mai dese şi mai insistente solicitările de a se de publicităţii costurile drumeţiilor externe ale domnului preşedinte Klaus Iohannis, deloc puţine dintre ele fiind efectuate împreună cu soţia, dinspre Palatul Cotroceni nu avem măcar o ştire acolo…
Situaţie cu care nu ne putem împăca, aşa încât am luat cunoştinţă cu mare interes de faptul că drumeţiile externe ale domnului preşedinte al tuturor românilor, efectuate până acum din cele două mandate, au costat exact 16.985.046,680 lei, cărora, în primele două luni ale acestui an li s-au adăugat 1.827.575 lei. Bilanţ care trebuie completat luând în calcul şi costurile recentelor deplasări efectuate de cuplul prezidenţial cu un avion de lux Boeing 737-900ER, închiriat de la compania Global Jet din Luxemburg. Cu menţiunea că, deşi după vizitele efectuate cu această super-aeronavă în Japonia şi Singapore- despre care nu ştim cu ce beneficii pentru economia şi pentru societatea românească s-au soldat- s-a cerut administraţiei prezidenţiale să spună clar cât ne-au costat, şi pentru turneul în America de Sud s-a apelat tot la serviciile aceleiaşi companii şi , bineînţeles,la acelaşi avion. În plus, dacă la întrebările privind costul plimbăricii în Japonia şi în Singapore nu ne-am ales decât cu răspunsul că este vorba despre informaţii clasificate, este de la sine înţeles că nici despre cât costă bugetul ţării această nouă vizită de lucru a cuplului Iohannis nu vom afla, din acelaşi motiv.
Am scris mai înainte că ar fi vorba despre „o nouă vizită de lucru”, dar, citind radiografia pe care a aplicat-o azi,aici în coloanele jurnalului, confratele şi prietenul Dan Constantin „raidului de lux” al cuplului Iohannis în cele trei ţări din America de Sud, constat că trebuie să îmi retrag calificativul. Cu toate astea, dacă tot am ales să discutăm despre motivele reale şi despre efectele acestui nou turneu peste mări şi ţări al domnului preşedinte, vă mărturisesc, deschis, că nu ştiu ce ipoteză să optez. Adică dacă să îi dau dreptate lui Dan Constantin, care consideră că extragerea preşedintelui Braziliei, Lula da Siva, din tabăra putiniştilor şi aducerea sa pe calea cea bună sau lui Adrian Năstase, care este convins că preşedintele Klaus Iohannis însuşi ar da semne de simpatie pentru stânga politică, de vreme ce toate cele trei ţări pe care le vizitează - Brazilie,Chile şi Argentina - au guverne din această familie politică. Dacă nu chiar, apreciază tot Adrian Năstase, domnul Klaus Iohannis a venit special în acest areal pentru a sărbători douăzeci de ani de la primirea PSD în Internaţionala Socialistă, eveniment care a avut loc la San Paolo. Aveţi, dumneavoastră, alt răspuns?
