Ku Klux Klan-ul din UE

Le reamintesc imbecililor care i-au ucis pe cei patru copii rromi, sau doar şi-au asumat această crimă, că ţiganii noştri sunt, o dată cu intrarea Romăniei in UE, şi ţiganii lor. Coana Europa ar trebui să-şi suflece mănecile şi să se apuce de treabă. Ar trebui să comită proiecte şi programe sociale şi culturale pentru aceşti oameni, mulţi dintre ei ajunşi acolo din motive de sărăcie cruntă. Rromii mei sunt şi rromii tăi, Europo!

"O gogoriţă propagandistică" glăsuieşte un diplomat romăn. "Nu există in Italia GAPE, adică mai pe larg Grupul Armat pentru Epurare Etnică." Nici ministrul nostru de priceperi externe, domnul Cioroianu, urmaş de fotoliu al celebrului Nicolae Titulescu, nu e convins că treaba e serioasă. Le reamintesc amănuntul, uitat se pare, că cele patru cadavre carbonizate ale celor patru copii romăni, etnici ţigani, sunt căt se poate de reale. Italienii s-au grăbit să-i tragă in cătuşe pe părinţii găsiţi vinovaţi pentru moartea copiilor. Cu alte cuvinte, şi cu copiii arşi de vii, şi cu banii luaţi. Halal Europă! "Neglijenţa" părinţilor a luat o intorsătură şi mai gravă cănd mai sus pomenita grupare şi-a revendicat crimele. Să se inveţe minte adică, ţiganii, să mai dea prin Italia. Cică - scrie presa italiană - ar fi cam 160.000 de rromi pripăşiţi in ţara lui Petrarca şi calitatea lor de "drojdie a Europei" insultă nasurile fine ale băştinaşilor.


Crima de la Livorno seamănă cumplit de mult cu faptele de pedepsire ale negrilor prin celebrul Ku Klux Klan american. Vă amintiţi, probabil, de acţiunile nocturne (s-au turnat o droaie de filme pe acest subiect) ale unor indivizi cu cagule albe adunaţi in grupări ale morţii. Negrii erau pedepsiţi, omorăţi fără judecată. Judecata semăna cu, să zicem, procesul Ceauşeştilor de la noi, in care procurorul Voinea, pe post de avocat, apăra acuzănd şi nici nu se incheiase bine lectura sentinţei că era deja pusă in aplicare. Sigur că existau şi negri vinovaţi. Sigur că există şi astăzi infractori intre ţigani. Au dispărut insă tribunalele? A fost abolită legea?


Unii dintre ţiganii care-şi plimbă şatra prin Europa fac, cum spuneam, destule tămpenii. Dau cu jula la portofele, cerşesc, sunt implicaţi in reţelele de carne vie. Dar fac doar ţiganii asta? Căţi romăni albi nu infundă sau au infundat puşcăriile Uniunii? Căţi romăni albi nu comit nesăbuinţe in afara legii? Sigur, ţiganii sunt mai vizibili, din păcate pentru ei. Dar de aici pănă la condamnarea pe criterii de rasă este un drum lung. Ţiganii romăni pe care
i-am intălnit, e drept, şi eu la Paris, la Londra, la Roma căntănd prin pieţe şi metrouri sau cerşind nu sunt singurii ţigani europeni. Sunt şi ţigani unguri, sunt şi ţigani sărbi, sunt şi ţigani spanioli sau ţigani bulgari. Nici aceia nu-s toţi sfinţi. Şi printre ei există manglitori. "Curăţirea" Peninsulei de ţigani seamănă cu detergentul Ku Klux Klan, care acum un secol şi jumătate incerca să scoată pata neagră de pe haina imaculată a Americii.


Le reamintesc imbecililor care i-au ucis pe cei patru copii rromi, sau doar şi-au asumat această crimă, că ţiganii noştri sunt, o dată cu intrarea Romăniei in Uniunea Europeană, şi ţiganii lor. Eu unul m-am săturat de sfaturi şi tras de urechi. Coana Europa ar trebui să-şi suflece mănecile şi să se apuce de treabă. Ar trebui să comită proiecte şi programe sociale şi culturale pentru aceşti oameni, mulţi dintre ei ajunşi acolo din motive de sărăcie cruntă. Rromii mei sunt şi rromii tăi, Europo! Dacă au mers in Italia, au mers ca intr-un judeţ al Uniunii Europene. Aşa cum s-ar fi dus la Botoşani, la Pocreaca sau la Berlin. Uniunea Europeană, cu toate cele 27 de ţări, le dă şi lor toate drepturile comunitare. Europa să se ocupe de ei ca de propriii cetăţeni. Să-i pună la treabă, să-i educe, să-i şcolească, nu să-i ingrămădească in ghetouri şi să le dea foc. Parcă am mai auzit in istorie de aşa ceva!


La mine la Săngeru sunt peste 1.000 de ţigani. Cei mai mulţi imi sunt fini, fiindcă bunicul i-a cununat şi le-a botezat copiii. Şi eu am botezat acum doi ani şapte ţigani, şase fete şi un băiat, cu vărste cuprinse intre 12 şi 19 ani. Ţiganii mei fac comerţ cu nuci. Achiziţionează nuci din toată ţara. Umblă zi şi noapte, asudă, căştigă prin vănzarea acestor produse unor firme turceşti destul de bine, dovadă casele lor inalte, cu etaj, care s-au ridicat in ultimii ani. Unii lucrează la Valea Călugărească in plantaţiile de viţă-de-vie. Trăiesc in barăci şi o duc mai prost. O singură bătrănică, Eugenia, este cerşetoare. Este sprijinită de comunitatea satului. Cerşeşte fără ostentaţie. Mi-e milă de ea şi o ajut şi eu de căte ori o intălnesc. La discotecă, sămbăta şi duminica, nu se bat doar tinerii rromi. Se bat şi etnicii romăni veniţi de la Ploieşti sau de pe Valea Buzăului. Flaşnetele din Europa care ţipă să ne luăm ţiganii acasă mă enervează. Nu mă obliga, bătrănă cucoană, să te injur pe ţigăneşte, fiindcă ştiu, am stat in bancă la şcoală cu un coleg rrom, şi te măscăresc rău de tot.