L-am văzut pe Fidel Castro! (III)

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un roman rupt in fund", care va apărea in curand in librării. După "Prin Irakul Saddam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Rodrigo Arangua/AFPFOTO/MEDIAFAX INTERES. Cel mai cautat cubanez de catre straini este Fidel Castro

Jurnalul Naţional vă prezintă in premieră un capitol din volumul al doilea al cărţii "Lumea văzută de un roman rupt in fund", care va apărea in curand in librării. După "Prin Irakul Saddam Hussein", "La reeducare de către NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei călătorii la Havana in 2001, după prăbuşirea comunismului.

Următorul popas: Cojimar. Un mic sat de pescari care trăieşte, indiscutabil, pe marginea lui Hemingway. Marele scriitor a frecventat satul prin anii '50. Aici işi ancora vasul "Pilar" după o partidă de pescuit, pentru a se intoarce la Finca La Vigia. Dand curs năravului său, intarzia mai intai la carciuma La Terraza. După care o lua prin localitate, pentru a sta de vorbă cu sătenii, un obicei, se pare, tipic american, din care se inspiră şi acum candidaţii la preşedinţie, care incep prin a bate ţara in lung şi-n lat. in Cojimar işi avea casa Gregorio Fuentes, poreclit Pedro Infinito, pescarul care l-a insoţit pe Hemingway, timp de 20 de ani, in aventurile sale pe mare, cu vasul "Pilar". Despre el se spune c-a servit de model Bătranului din capodopera scriitorului american, "Bătranul şi marea", pentru care a primit Premiul Nobel.

Drept răsplată pentru turiştii care dau năvală aici, satul i-a dedicat lui Hemingway un scuar şi un bust.

Pe drumul (pentru că drum ii pot spune, nu şosea) spre Cojimar, microbuzul se războieşte din greu cu gropile. După cat de brav se comportă, nu e nici o indoială că are o indelungată experienţă a hartoapelor. Pe la intersecţii se ivesc inşi jerpeliţi, care ţin neapărat să cumperi ceva. Nu zăresc ştergătorii de parbrize de pe la noi. Nici nu e de mirare. Pentru un cubanez, o maşină e mai ceva decat tezaurul Banca Nacional de Cuba. Ar fi o crimă să lase pe altcineva s-o atingă. Cu atat mai mult să-i spele parbrizul!

CU PUŢIN NOROC! Luand cuvantul in microbuz, ghidul ţine să ne avertizeze: cu puţin noroc, il vom putea intalni, la barul La Terraza, bodega unde se distra Hemingway, pe Pedro Infinito. Pedro Infinito a fost şi este cubanezul cel mai căutat de străini după Fidel Castro. S-au scris cărţi despre el. A fost erou de filme artistice şi documentare. La reantoarcerea turismului in insulă, moment considerat de cubanezi mai surprinzător decat insăşi Revoluţia (la Revoluţie se mai puteau aştepta, dar la turism, nu), Pedro Infinito a fost pus la lucru. La Terraza a fost restaurată (ce noroc că n-au dăramat-o!). E aşezată pe o ridicătură inaltă, la 5-6 metri faţă de nivelul apei. Traseul nostru include o raită scurtă prin carciumă. Păşim inăutru pentru cateva clipe. Nici urmă de Pedro Infinito. Nici urmă insă de clienţi. Prin ferestrele mari vine la ţanc o briză răcoritoare. Pe pereţi, Hemingway şi Pedro Infinito, surprinşi in maini cu trofeele pescăreşti. Potrivit inţelegerii dintre bătran şi mai marii turismului cubanez, fostul tovarăş de pescuit al lui Hemingway trebuie să stea aici, in barul La Terraza, şi s-o facă pe povestitorul. Cum insă, in ultima vreme, bătranul a devenit tot mai hachiţos, autorităţile şi-au luat o marjă de siguranţă. Nu numai ghidul nostru, dar şi toate broşurile turistice se grăbesc să precizeze că-l vom putea intalni, "cu puţin noroc". Se ştie insă că norocul, chiar şi in cantitate mică, e intruchiparea incertitudinii absolute. Graţie acestei şmecherii, nici un turist străin nu se supără că nu l-a intalnit pe tovarăşul de pahar al lui Heminway, deşi a dat 50 de dolari pentru asta. Se impacă cu gandul că n-a avut noroc!

INTALNIRE CU HEMINGWAY Nu e cazul cu un alt cubanez intalnit de Hemingway. Biografiile oficiale menţionează şi o intalnire istorică intre scriitor şi Fidel Castro. In 15 mai 1960, duminica, Hemingway şi Fidel Castro au participat la un turneu de pescuit. Scriitorul american a venit cu vasul său "Pilar". Castro, cu vasul "Cristal". Istoricii revoluţionari pretind că El Comandante en Jefe a fost insoţit de Che Guevara. La capătul a opt ore de intrecere, trofeul a fost caştigat de Fidel Castro (se putea altfel?!) Cand i-a dat trofeul, Hemingway ar fi zis: "Sunteţi, poate un debutant in pescuit, dar, indiscutabil, un pescar norocos". Cei doi, se spune, se admirau reciproc. Fidel Castro ar fi zis că "el n-a văzut ceva mai minunat decat 'Bătranul şi marea' ". Cat despre romanul "Pentru cine bat clopotele", El Lider Maximo ar fi susţinut că l-a influenţat decisiv intr-o perioadă cand el căuta o rezolvare a problemelor complicate cu care se confruntă Cuba.

Dintre fotografiile expuse pe pereţii barului La Terraza nu lipseşte cea dedicată intalnirii de la pescuit. E singura poză, de altfel, in care Castro şi Hemingway apar impreună. Sunt sigur sută-n sută că După, fotografia va fi scoasă, iar patronul carciumii va povesti pe toate posturile tv cum l-a silit Securitatea cubaneză să pună şi poza asta. La fel de sigur sunt şi că o liotă de intelectuali de bine se vor grăbi să demonstreze că fotografia e un fals, dar mai ales cat de mult au suferit ei pentru că, la un moment dat, le-a trecut prin cap să zică asta.

Despre Fidel Castro, ghizii n-ar putea spune turiştilor că l-ar putea intalni "cu puţin noroc".
1) Nu şi-ar putea permite aşa ceva.
2) Castro e accesibil doar unor străini de marcă precum Gabriel Garcia Marquez, Jugo Chavez (preşedintele Venezuelei, mai nou amicul lui Fidel, Danielle Mitterand).

FRIZERIA M-am impăcat şi eu cu gandul, deşi aş fi fost curios să văd dacă unui om care a povestit de sute de mii de ori intamplări cu Hemingway nu-i vine rău doar la gandul că trebuie să ia de fiecare dată de la capăt, cu un nou grup de turişti, depănatul amintirilor. Ies din bar şi o iau pe ceea ce aş putea numi Strada Mare din Cojimar. Pe uşa larg deschisă (mai precis pe uşa fără uşă), a ceea ce s-ar numi, cu un efort liric deosebit, bar, văd caţiva inşi intreţinandu-se la un păhărel de rom. E 11 dimineaţa. Respectivii ar trebui să fie la treabă. La treabă ar trebui să fie şi insul care se dă huţa in scaunul balansoar de langă Biserica baptistă.

Strada e pustie. Trec pe langă magazinul cu mărfuri pe cartelă, mai părăginit decat o caravellă eşuată intr-un banc de nisip, şi ajung in dreptul unei instituţii intitulate Frizerie. E o injghebare a cărei descriere numai un cubanez ar putea-o inţelege. Un soi de cazemată cu două găuri sinistre in loc de ferestre. După căderea comunismului in Est, Cuba a rămas fără ajutorul frăţesc in sticlă. Prin ele, dar şi prin gaura numită uşă, descopăr inăuntru un scaun pentru bărbierit şi unul pentru manichiură. Nu e nimeni. Nici clienţi. Nici lucrători. Pe prispa aşezămantului, te imbie pe tine, călător străin, un soi de prăvălie in aer liber, varianta cubaneză a boutiqurilor din primii ani ai tranziţiei de la noi: o coadă de mătură, un aparat foto, meşterit din tablă de Coca-Cola, cateva sticle de rom prăfuite.

In numărul viitor : Cum a devenit celebră (şi rentabilă pentru turismul cubanez) bodega La Foridita din Havana, pentru că Ernest Hemingway s-a oprit aici să bea un păhărel.