La nebunie

Am intalnit acum cateva zile un titlu care mi-a placut la nebunie. La propriu. Subiectul, planeta noastra, Pamantul, care ar fi gol pe dinauntru, ca o tartacuta. Titlul: "Lunga si ciudata istorie a inchipuirii de locuri ciudate, civilizatii avansate si masinarii minunate aflate sub suprafata Terrei". Autorul, David Standish, isi incepe povestea intr-o seara de toamna a anului 1869, in laboratorul "electro-alchimic" al unui anume Cyrus Teed, medic de familie, filozof amator si alchimist in devenire, care viseaza cu ochii deschisi o intalnire cu divinitatea, aparuta sub forma unei femei frumoase.

Teed afla ca nu traim pe suprafata exterioara a globului, ci in interiorul acestuia. Cerul noptii este intunecimea abisului interior, stelele - simple sclipiri ale miezului fierbinte al planetei.

Doctorul Teed adopta numele Koresh si creeaza o noua religie care atrage mai bine de doua sute de adepti intr-o comunitate din Florida. El inventeaza un instrument, rectilineatorul, un soi de echer, cu ajutorul caruia isi "demonstreaza" teoria. Moartea sa, la varsta de 69 de ani, in 1908, intareste sminteala discipolilor care refuzau sa-l ingroape, convinsi ca va invia. Doar caldura tropicala si autoritatile locale, alarmate de vecini, i-au convins pe ciracii sai sa-l inmormanteze.

Nu au lipsit nicicand oameni dispusi sa creada ca planeta este goala pe dinauntru si plina de tot felul de minunatii. Un mare om de stiinta al Renasterii, Athanasius Kircher, aflat la doar un pas de descifrarea misterului placilor tectonice, era convins ca o rasa de giganti de foc si para populeaza regiunile subterane.

Peste cateva decenii astronomul Edmund Halley isi prezinta la Societatea Regala din Londra teoria conform careia Pamantul este compus din trei sfere concentrice, asemanatoare cu papusile rusesti numite "matrioska". In 1818, un american excentric, John Cleves Symmes, face tot posibilul sa organizeze o expeditie la Polul Sud, convins ca va gasi acolo nu una, ci cateva intrari in lumea subterana in care se ascund pasarile migratoare. Expeditia nu reuseste sa-si gaseasca finantatori. Trist.

Si oamenii de litere au avut astfel de fantezii. Prototipul pare sa fi fost "Calatoria lui Niels Klim in lumea subterana" a lui Ludvig Holberg, lume in care eroul intalneste arbori "cu cap si picioare de om" care se plimba nestingheriti din loc in loc. Jacques Casanova, autorul "Icosameronului", isi trimite protagonistii, frate si sora, intr-o utopie subpamanteana de o sexualitate debordanta, unde incestul este perfect acceptabil. Nu-i putem trece cu vederea pe autorii mult mai cunoscuti precum Edgar Allan Poe, Edgar Rice Burroughs sau Jules Verne care au atacat cu mult entuziasm subiectul. Sa nu uitam ca, intr-o continuare a povestii vrajitorului din Oz, eroina Dorothy coboara sub pamant si ajunge in tara locuita de monstrii Mangaboo.

Cateva titluri incantatoare de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea: "Minunata calatorie subpamanteana a baronului Trump", "40 de ani in iad", "Tyra, povestea portii de la Polul Nord", "Mireasa de pe lumea cealalta". Unii iau povestea in serios, precum autoritatile naziste, care organizeaza expeditii polare menite sa descopere misterioasele intrari in lumea de dedesubt. Efort inutil, nici un rezultat cat de cat promitator.

Lipsa de dovezi in favoarea existentei lumilor subterane nu l-a descurajat catusi de putin pe Richard S. Shaver, un bolnav mintal convins ca este persecutat de un demon numit Max si amenintat fara incetare de o specie imaginara de paianjeni gigantici. El s-a imbogatit prin 1950 combinand proaspata pasiune pentru OZN-uri cu vechile fantezii ale lui Symmes si Teed si a avut placerea sa-si vada elucubratiile pe coperta revistei Life. Shaver sustinea ca OZN-urile vin din interiorul Pamantului si sunt controlate de extraterestri telepatici.

Daca nu sunteti convinsi de actualitatea subiectului, intrati pe Google, scrieti cuvintele "hollow earth" si apasati pe "cautare". Veti primi peste 12 milioane de adrese, inclusiv descrieri ale unui paradis subteran in care computerele lucreaza cu aminoacizi, sarcina dureaza doar trei luni si este urmata de o nastere total nedureroasa, iar tiranii alungati, care au fugit sub Pamant, isi planifica revenirea la suprafata.

Delir? Poate. Dar unii oameni spera ca la doar cativa metri distanta se afla o lume mai bogata, mai puternica si mai stranie decat a noastra, ale carei secrete ar putea da sens existentei lor. Un fel de optimism smintit, dar simpatic in felul lui.