La o bârfă cu îngerii

Prejudecată ori credinţă, parisia îngerilor printre noi, oa­menii de rând cu viaţă limitată, este un subiect litigios. Îngerii îşi continuă ne­încetat rătăcirea în umanitatea noastră, permiţându-le multor semne de întrebare să ne invadeze trupul. Feeric.

În această viaţă plină de urcuşuri şi coborâşuri, într-un moment de linişte sufletească ne lăsăm uşor adulmecaţi de izul misterios al întrebărilor fără răspunsuri demonstrate la propriu. Cum ar fi "Există îngerii cu adevărat? Dacă da, ce modalităţi au de a ni se arăta? Dacă aleg să ni se arate, de ce nu îi vedem?" Trăim şi ne dezvoltăm nu într-o "ţară de cacao" (iertaţi-mi expunerea cunoscutei expresii a ipochimenilor veşnic nemulţumiţi), ci între mentalităţi zimţate, ale oamenilor care "nu cred până nu văd cu ochii lor". De pildă, oameni care nu cred în vorbele preşedinţilor deoarece acţiunile acestora nu i-au "atins" în mod direct. Să simtă românul că într-adevăr există un sâmbure de adevăr. Din păcate, aşa se întâmplă şi în cazul îngerilor. Nu cred în aceşti vestitori decât dacă sunt trăsniţi cu adevărat pe umăr sau într-altfel. Nu este nevoie să fii clarvăzător pentru a simţi îngerii aproape. Nici nu trebuie să îi vedem pentru a-i simţi precis.

Cu toţii avem câte un înger păzitor. Trebuie doar să ne deschidem inimile pentru a ne bucura de minunăţia lumii în care am luat fiinţă. Prima oară am luat cunoştinţă de existenţa acestora în copilărie, când bunicii ne învăţau să recităm "Înger, îngeraşul meu". Atunci, ştiam doar că sunt nişte omuleţi gingaşi cu aripi, care ne păzesc de rele. Acum aflăm mult mai multe: "Îngerii sunt fiinţe spirituale, necorporale, create de Dumnezeu, şi înseamnă «vestitori». De toate categoriile, ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu şi sunt rânduiţi în trei cete ierarhice (în prima grupă sunt sera­fimi, heruvimi, tronuri, în cea de-a doua - domni, puteri, stăpâni, iar în ultima - începători, arhan­gheli şi îngeri). Ultima ceată se numeşte propriu-zis îngerii. Ei sunt cei care au de la Dumnezeu puterea de a-i însoţi şi ocroti pe oameni, pe tot parcursul vieţii. În misiunea lor se fac mediu de comunicare prin rugăciune, între oameni şi Dumnezeu. Cu cât înaintează omul în iubire, cu atât Dumnezeu îi dăruieşte mai mulţi îngeri slujitori. Oamenii au comun cu îngerii sufletul. Ei scriu faptele celor păziţi: pe cele bune în cartea vieţii veşnice, pe cele rele, în cartea morţii veşnice", declară ierod. dr Gamaliel Sima.

Argumente în favoarea existenţei îngerilor aduce şi Andrei Pleşu: "A spune că îngerii nu există pentru că nu se văd e la fel de neinteligent cu a spune că plantele nu există pentru că nu răspund la «bună ziua!». Fiecare înger îşi are clientul lui, şi-l iubeşte. Faimosul «iubeşte-ţi aproapele!» poate însemna mai mult decât «iubeşte-l pe omul de lângă tine!». E un îndemn de a-ţi iubi îngerul. Viaţa noastră interioară e o convieţuire, un neîncetat dialog între sufletul nostru pământesc şi perechea sa angelică". De ce trebuie să înfruntăm mai întâi tristeţea pentru a aprecia bucuria şi îngerii dimprejur? Eu le sunt recunoscătoare şi le dedic acest material tuturor îngerilor care mi-au fost aproape, în peripeţiile vieţii mele. Preţuiţi momentele în care simţiţi susţinerea îngerilor în viaţa dumneavoastră. Pentru că s-ar putea ca într-o zi să nu-i mai întâlniţi, iar cugetul acesta să vă rupă ambele aripi...