Laptopul visurilor mele...

...incape in buzunar, dar are o tastatura normala (pliabila, de titaniu). Rezista pe baterie o zi intreaga de lucru, dar nu e mai greu de jumatate de kilogram.

Are un ecran mic de cativa centimetri si un altul mare de 17, pe care il poti demonta, impaturi si pune intr-un alt buzunar, ca pe o batista. Ruleaza un sistem de operare care nu se blocheaza si care nu stie sa-ti afiseze mesajul „Not enough memory". In calculatorul acesta sunt programe pentru care pot plati lunar, ca si chiria sau leasingul, direct de pe card. Programe pe care pot sa le schimb cu cele ale concurentei fara grija ca fisierele nu mai sunt compatibile. Din softul cu care scriu pot trimite mailuri direct, cu un singur clic, fara sa-mi fac griji de conexiunea mobila, Wi-Fi sau dialup (PC-ul autodetecteaza si foloseste automat cea mai ieftina cale de conectare la retea). Iar browserul de Internet e tot ecranul: de fapt, tot calculatorul e conectat la net si chiar si pagina in care imi scriu textele e un fisier HTML vizibil (din momentul in care decid asta) pe site-ul Jurnalului, sa spunem. Fireste, PC-ul e suficient de puternic incat sa pot juca orice simulator de zbor fara poticneli, in timp ce, pe dedesubt, procesorul lucreaza la conversia unui fisier video de pe DVD in formatul AVI... De fapt, nu stiu de ce-i spun PC. Nu e obligatoriu, poate foarte bine sa fie Mac...

Daca n-ati inteles ce vorbesc, va spun mai simplu: procesorul calculatorului portabil din visele mele trebuie sa fie de zece ori mai puternic decat cele de astazi. Si sa consume de vreo suta de ori mai putin. In rest, e posibil sa-l construiesti cu tehnologia care se afla acum in stadiul de prototip: ecranele cu diode organice, care se vor putea impaturi ca steagul pe bat, softul on-demand, gazduit pe site-uri de Internet si la care te abonezi in loc sa-l cumperi, memorii de inalta densitate pe suport cristalin si asa mai departe. Suna exotic, dar la fel se vorbea si despre cardurile video 3D acum vreo 10 ani...

In folclorul IT se face adesea o comparatie intre automobile si calculatoare. Se spune ca, daca industria auto ar fi evoluat la fel ca aceea a PC-urilor, am fi avut astazi masini care costa 5 dolari, merg 1.000 de kilometri cu un litru de benzina si pot transporta cati oameni vrei. In replica, cei din business-ul cu masini spun ca am avea in acelasi timp masini care se opresc in mijlocul drumului fara motiv, care la orice defect ar cere reinstalarea motorului si care ar trebui upgradate cu volan, faruri, roti si geamuri noi la fiecare schimbare a regulilor de circulatie.

Nu stiu unde ma gasesc in controversa asta, insa pot sa fac doar o observatie: daca laptopurile ar fi masini, n-ai gasi nici una mai scumpa de Solenza. Cine vrea BMW in materie de calculatoare mai trebuie sa mai astepte. N-a venit inca vremea sa gonesti prin aplicatii si pe net, facand semn cu farurile ca lumea sa se dea la o parte...