MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Aceasta a fost opţiunea românilor duminica trecută, la vot. Au fost
sancţionate excesele, ambiţiile nemăsurate, au fost cauterizate
arsenalurile de -isme încă persistente în mintea multor decidenţi
români.
MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Lecţia de educaţie pe care electoratul român a dat-o duminica trecută clasei politice la scrutinul pentru locale ridică întrebarea: cui i-a venit mintea la cap mai repede? Alegătorilor? Aleşilor? Dacă privim acum harta politică a României, după anunţarea rezultatelor finale de la Biroul Electoral Central, avem bune motive de satisfacţie. Politicienii s-au dat pe mîna alegătorilor, şi nu invers. Şi bine au făcut.
Trei partide au întrunit aprecierile majoritare ale electoratului. PSD, PD-L şi PNL au spulberat practic partidele mici, dovedind că posedă suficientă substanţă doctrinară şi o ofertă politică suficient de variată, pentru ca alegătorii să se regăsească în majoritate în aceste entităţi dominante. UDMR îşi păstrează bazinul captiv, în vreme ce PRM dispare încet şi urît de pe prima scenă a ţării.
Pentru cei mai pretenţioşi, aş spune că două partide au ieşit pe primul loc la localele din acest an. Şi PSD, şi PD-L şi-au convins în egală măsură electoratele, cărora li s-au adresat cu vigoare şi putere de convingere. În consecinţă, cetăţenii au votat pentru cei doi adversari majori de pe scena politică, amendînd astfel tendinţele spre exclusivism şi intoleranţă reciprocă practicate de cele două formaţiuni. Acest lucru denotă o nevoie acută de echilibru şi stabilitate politică în România, într-un sistem doctrinar de complementaritate. Aşa se face că aşteptările privind o potenţială ascensiune necontrolată a partidului prezidenţial PD-L s-au dovedit întru totul nerealiste. Îngrijorarea că România şi-ar putea regăsi apetitul pentru majorităţi zdrobitoare şi pentru abordări politice discreţionare a fost nefondată. O altă aşteptare neconfirmată a fost inducerea în discursul public a necesităţii şi obligativităţii continuării politicilor de dreapta, considerate a fi cele mai potrivite pentru etapa actuală de dezvoltare a ţării. Rezultatele echilibrate arată că atît programele de guvernare de dreapta, cît şi cele de stînga pot oferi coerenţă şi performanţă prin alternanţa lor, dacă nu chiar prin coabitarea lor. PNL a fost răsplătit şi el, după o luptă eroică de patru ani, în care asigurarea continuităţii creşterii economice a surclasat inabilităţile evidente de parcurs politic guvernamental.
Ce au ales românii duminică? Au ales politica parteneriatelor bazate pe proiecte extrase direct din agenda cetăţeanului. Au ales o politică fără tătuci şi fără zeităţi autohtone cu rating mare şi eficienţă mică, o politică a compromisurilor necompromiţătoare, în beneficiul comunităţilor şi în detrimentul găştilor şi gărzilor de loialişti pe care personaje de primă mărime şi le demonizează reciproc.
Rezultatul scrutinului de la locale arată nevoia de restructurare politică a României, căreia electoratul i-a dat un impuls lăudabil. O viaţă politică cu două partide dominante şi cu alţi doi jucători cu roluri de temperare şi posibil arbitraj, cu teren şi regulament de joc simplu, clar configurate, o politică mai curată şi mai la vedere.
Aceasta a fost opţiunea românilor duminica trecută, la vot. Au fost sancţionate excesele, ambiţiile nemăsurate, au fost cauterizate arsenalurile de -isme încă persistente în mintea multor decidenţi români. A mai fost, de asemenea, sancţionată apetenţa presei politice româneşti pentru etichetări şi branduiri în regim spectacular vandabil. Baroniada presei nu a avut ecoul scontat în conştiinţele electorale, pentru care baronii comunităţilor locale au trecut cu uşurinţă testul de încredere al cetăţenilor.
Lecţia de echilibru politic a durat 14 ore, duminică, 1 iunie. Electoratul şi-a făcut datoria. Politicienii au la dispoziţie alţi patru ani pentru a dovedi că ştiu şi pot. Catalogul e deschis.
Citește pe Antena3.ro