Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zisă şi de negocieri, când, în realitate, e vorba pur şi simplu despre negustorie, perioada postscrutin a fost şi una de verificare a bărbăţiei politicianului român. Ce s-ar înţelege prin bărbăţia policianului român? Indiscutabil, ceea ce se înţelege prin bărbăţie în general.
Un comportament de demnitate, care interzice dreptul de a face şi a spune orice de dragul parvenirii la Putere.
Au trecut liderii politici examenul bărbăţiei în această perioadă?
Cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, liderii de partide au căzut cu brio la acest examen.
Să trecem în revistă câteva momente în care bărbăţia politicianului nostru a fost pusă la grea încercare.
Primul şi cel mai important moment l-a constituit cel de după anunţarea exit-poll-urilor.
Cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, liderii de partide au uitat cât ai bate din palme nu numai de campania electorală, dar şi de cele spuse şi afirmate în ultimii patru ani.
Theodor Stolojan a fost vârful de lance al PD-L în războiul pe viaţă şi pe moarte cu PNL.
Domnia sa, alături de alţi câţiva liberali, a atacat din interior PNL, s-a desprins din partid şi a format PLD, după care a devenit membru PD-L.
Nici un alt membru marcant al PD-L – de la Vasile Blaga la Adriean Videanu – nu a denunţat cu mai multă vehemenţă conducerea PNL decât Theodor Stolojan.
Şi cu toate acestea, la nici câteva minute după anunţarea exit-poll-urilor, domnia sa şi-a declarat public disponibilitatea de a se alia cu PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu pentru a forma un guvern.
Motivele invocate?
1) Scrutinul a adus cu sine o victorie a dreptei, întruchipată de PD-L şi PNL.
Păi, parcă până mai ieri Theodor Stolojan făcea spume la gură declarându-i pe liberali trădători ai dreptei prin alierea cu PSD în vederea supravieţuirii la putere! Sloganul de campanie al PD-L a fost Noi cu voi. Ei cu ei. Voi fiind poporul, iar Ei, PNL şi PSD. Văzând că Poporul a dat votul Lor, PSD şi PNL, adică Theodor Stolojan a uitat de Ei cu Ei şi a proclamat că scrutinul a promovat alianţa PD-L – PNL.
2) Programele PD-L şi PNL sunt compatibile.
Cum adică?
De-a lungul campaniei electorale, culminând cu dezbaterea de la TVR, din seara lui 28 noiembrie 2008, Theodor Stolojan a susţinut că programul politic al PNL n-are nici o legătură cu programul PD-L, cel al democrat-liberalilor fiind adevăratul program al dreptei.
Un alt moment de verificare a bărbăţiei politice l-a reprezentat întâlnirea de la Cotroceni.
Trei dintre partidele care au urcat Dealul s-au remarcat de-a lungul ultimilor doi ani drept duşmani de moarte ai lui Traian Băsescu. PSD, PNL şi UDMR au pus la cale şi au reuşit suspendarea lui Traian Băsescu. În replică la faptele şi la spusele anticonstituţionale ale preşedintelui, liderii celor trei partide şi-au axat politica din ultimii doi ani pe denunţarea tendinţelor dictatoriale ale lui Traian Băsescu. Înseşi consultările de la Cotroceni nu puteau fi văzute de aceşti lideri drept unele dintre partidele politice şi preşedinte, ci unele dintre partidele politice şi şeful absolut al PD-L.
De asemenea, cele trei partide ştiau că Traian Băsescu a folosit şi folosea DNA, Poliţia sa Politică, pentru a şantaja unii lideri de partide pentru a-şi realiza ţelul: un guvern care să corespundă hachiţelor sale.
Desigur, momentul de la Cotroceni era unul constituţional. Partidele nu-l putea refuza, indiferent de ceea ce ştiau ele despre adevăratele sale dimensiuni. Asta nu înseamnă însă că ele puteau merge la Cotroceni cu sentimentul că trebuie să pupe papucul Sultanului pentru a obţine firmanul.
Din nenorocire, cu excepţia lui Călin Popescu Tăriceanu, liderii de partide ne-au oferit la Cotroceni spectacolul unor inşi în stare să-i pupe mâna lui Traian Băsescu pentru a putea parveni la Putere.
Autor al unei veritabile lecţii de bărbăţie politică, liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, a ţinut să reamintească faptul că PNL a venit la Cotroceni pentru că aşa prevede Constituţia, şi nu pentru că aşa vrea Traian Băsescu. De asemenea, Călin Popescu Tăriceanu a reafirmat clar, categoric, poziţia critică, dură chiar, a liberalilor faţă de ingerinţa politicului în Justiţie.
Mircea Geoană şi Marko Bela nu numai că au uitat să reafirme ceea ce au reproşat atâţia ani până acum lui Traian Băsescu, dar, mai mult, s-au străduit din răsputeri să-i facă pe plac.
În locul unei lecţii de demnitate, o lecţie de gudurare.
Cu excepţia liberalilor, politicienii români au dat în aceste zile proba supremă a laşităţii lor.
Şi ne mai întrebăm de ce sunt tinerii atât de scârbiţi de politică!
