Lectia europeana

In presa de la noi a fost deseori minimalizat rostul observatorilor trimisi de partidele politice la Parlamentul European. Multa lume a perceput prezenta parlamentarilor romani la Strasbourg si Bruxelles ca pe un soi de excursii de placere sau o modalitate de rotunjire a veniturilor prin obtinerea unor fanteziste salarii de parlamentari europeni.

Dupa primele participari la lu-crarile Parlamentului European, pot spune ca fiecare sedinta in plen sau in comisii face, pentru parlamentarii romani care au ochi de vazut si urechi de auzit, cat un curs universitar.

Prezenta observatorilor din Romania la Bruxelles si la Strasbourg este esentiala, pentru ca ea constituie, simbolic, dar si practic, un prim pas spre concretizarea integrarii europene. Pe de alta parte, observatorii pot sa compare mecanismele si modul de lucru din Parlamentul European cu cele de acasa si sa propuna partidelor din care fac parte cai pentru eficientizarea activitatii parlamentare. In fine, observatorii romani au sansa unor discutii foarte aplicate cu oameni de mare influenta in politica europeana. Eu personal am purtat discutii cu presedintele Parlamentului European, Josep Borel, cu comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, cu Pierre Moscovici din grupul socialist si cu liderul ALDE, Graham Watson. Toti acestia mi-au dat asigurari ca, daca Romania isi va face temele cu seriozitate, nimic nu va putea sa impiedice integrarea europeana a tarii noastre in anul 2007.

Plina de invataminte a fost pentru mine dezbaterea purtata la Strasbourg, in grupul parlamentar ALDE si, ulterior, in plenul Parlamentului European, pe marginea inceperii negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeana. Discutiile au avut la baza un raport redactat de un parlamentar ALDE si grupul sau de experti. In grupul parlamentar s-a discutat foarte aplicat, cu argumente pro si contra. In urma acestei dezbateri s-a cazut de acord asupra pozitiei unitare pe care grupul urma sa o sustina in sedinta din plen. Ceea ce impresioneaza in lucrarile Parlamentului European este eficienta foarte mare. Indiferent de tema abordata si de complexitatea argumentelor aduse in discutie, fiecare vorbitor respecta cu strictete regula jocului. Daca se stabileste ca un vorbitor are dreptul la 1, 2 sau 3 minute, acesta isi va concentra argumentele pentru a se incadra cu precizie in acest interval de timp. De aceea, in pofida celor 20 de limbi in care se vorbeste, pot spune ca Parlamentul European se misca precis, ca un ceas elvetian. Nimeni nu-si permite sa discute altceva decat este inscris pe ordinea de zi, nimeni nu-si ataca vecinii din alte grupuri parlamentare, toata lumea se refera cu strictete si deplina seriozitate la chestiunea aflata in discutie. Este un mod de lucru care ar trebui preluat si in Parlamentul Romaniei.

La Bruxelles am participat la o dezbatere in Comisia de cultura, la care au participat invitati din partea Comisiei Europene si ai Consiliului Europei. Discutiile s-au axat pe desemnarea orasului irlandez Cork drept capitala culturala europeana pentru anul 2005 si a orasului grecesc Patras pentru anul 2006. In acest context, imi doresc sa propun presedintelui Comisiei de cultura, pentru anul viitor, o discutie despre capitalele culturale europene ale anului 2007, Sibiu si Luxemburg. In acest sens am stabilit o strategie cu comisarul pentru Sibiu, Sergiu Nistor, si cu cel pentru Luxemburg. Chiar la viitoarea intrunire a comisiei voi duce mai multe materiale promotionale si DVD-uri de prezentare cu orasul Sibiu.

Imi doresc ca publicul din Romania si toti cei interesati sa fie in permanenta informati de activitatea noastra de observatori la Parlamentul European. De aceea, voi prezenta periodic informari publice despre dezbaterile de la Bruxelles si Strasbourg si despre demersurile noastre in favoarea Romaniei.