Leul mai puternic: plus si minus

Precizez ca ma refer la moneda nationala in raport cu cosul valutar format din euro si dolar si nu la „leul greu", care ar fi debarasat de cateva zerouri.

Primele patru luni ale anului au adus inflatia cumulata la cca 2,8%, ceea ce favorizeaza terminarea anului cu o rata nu peste 9%. Aceasta performanta a fost ajutata de aprecierea nominala (nu numai reala) a leului fata de cosul valutar, fata de euro (ca moneda de referinta), in acest interval. Practic, Banca Nationala a folosit cursul de schimb ca ancora antiinflationista.

Trimestrul prim al acestui an a consemnat insa o crestere substantiala a deficitelor externe, pe seama importurilor; deficitul de cont curent a fost cu peste 30% superior celui din 2003 in aceeasi perioada. Importurile au fost stimulate de cererea interna, de aprecierea leului si un efect de „inavutire" (cand leul este mai puternic si puterea de cumparare este mai mare), de pretul mai inalt al petrolului etc.

Finantarea deficitului nu s-a facut prin scadere de rezerve ale BNR sau ale sistemului bancar. Dimpotriva, Banca Nationala a cumparat valuta masiv, ceea ce, in conditiile aprecierii leului, a indicat surplus important de valuta pe piata.

Daca si luna aprilie valideaza tendinta de crestere mare a deficitelor externe apare o intrebare-cheie: este finantarea durabila? Chestiunea este de judecat si prin prisma programului economic al Guvernului, care prevede un deficit de cont curent putin inferior celui din 2003. Si Comisia UE si FMI pledeaza pentru un deficit de cont curent sub 6%.

Care ar fi sursele surplusului de valuta? S-a vorbit despre bani mai multi trimisi de romanii aflati in strainatate, de profituri nerepatriate ale firmelor straine. La aceste posibile explicatii mai pot fi adaugate: revenirea unor bani in tara, atrasi de un mediu economic ameliorat si de perspectiva aderarii la UE; dobanzile la lei inalte care au stimulat conversia valutei de catre populatie in moneda autohtona, pe fondul aprecierii leului; intrari de capital speculativ atrase de dobanzile inalte.

Este de presupus ca o parte din valuta de pe piata nu intra prin sectorul bancar si nu apare la capitolul transferuri private din strainatate in balanta de plati; ar aparea, deci, la capitolul „erori si omisiuni". In fapt, aceste sume echivaleaza cu reducerea deficitului de cont curent asa cum apare in scripte; ar insemna ca ne putem permite deficite externe mai mari. Din pacate, nu stim cat sunt aceste sume. O alta intrebare priveste sustenabilitatea altor fluxuri de capital. Cand este vorba de „bani de la saltea", cantitatea, fie semnificativa, este limitata. Intrarile de capital speculativ nu sunt stabile. Banii de la conationalii din strainatate au un anumit grad de stabilitate, dar este greu de explicat de ce ar fi crescut sensibil in aceste prime luni. Investitiile straine directe nu au crescut spectaculos in acest rastimp. Pot fi si finantari ale bancilor straine cu sucursale in Romania, care nu creeaza datorie externa privata. Una peste alta, s-ar parea ca ne putem permite un deficit de cont curent ceva in jur de (peste) 6% din PIB.

Dar Guvernul si BNR nu pot ramane impasibile daca deficitele externe cresc substantial. Mai ales ca intervine si riscul valutar; la noi, multi cetateni si firme se imprumuta in valuta, iar daca leul s-ar deprecia sever, din cauza unor deficite externe prea mari, ar cauza multe stricaciuni. Nici nu ar fi intelept ca banii din privatizare sa fie utilizati in principal pentru finantarea deficitelor externe cand exista alte nevoi presante (ex: reforma sistemului de pensii).

Corectarea unor deficite externe prea mari nu este usoara; este si an electoral. Oricum, trebuie controlata expansiunea cererii interne agregate (consum public si privat), iar aprecierea leului trebuie stopata. Este de vazut cat poate Guvernul folosi parghia bugetara, intrucat tinta de deficit a fost coborata deja la 2%; ar fi nevoie de o atitudine drastica fata de rau-platnici (pentru ca deficitele cvasifiscale, arieratele, in general, sa scada vizibil). Salariile sa nu creasca nejustificat. Scaderea dobanzilor trebuie sa fie prudenta, pentru a nu impulsiona excesiv cererea interna si, implicit, importurile - desi, tocmai dobanzi la lei inalte atrag capital speculativ. Dar asa este in economie: multe decizii implica compromisuri intre obiective conflictuale. In fine, este de dorit ca cetatenii si firmele sa stie ce riscuri asuma cand se imprumuta in valuta; aceste imprumuturi trebuie facute cu masura.

Sa vedem ce aduce aprilie in privinta deficitelor externe si deslusirea finantarii acestora.