Levier, candidatul Minune

CHESTIUNEA ZILEI
Sfîrşit de săptămînă pastel, soare, grade multe, proteste, lansări electorale, sîmbete recuperate după summit, cîte or fi fost. Ca în fiecare an înainte de Paşte, mitingurile şi scumpirile sînt implacabile ca impozitele. Apoi, în vacanţa de primăvară, altfel se-aşează mielul, ouăle roşii şi vinul de Sfintele Sărbători şi de 1-2 Mai, cînd omagiezi munca pe rupte.

CHESTIUNEA ZILEI
Sfîrşit de săptămînă pastel, soare, grade multe, proteste, lansări electorale, sîmbete recuperate după summit, cîte or fi fost. Ca în fiecare an înainte de Paşte, mitingurile şi scumpirile sînt implacabile ca impozitele. Apoi, în vacanţa de primăvară, altfel se-aşează mielul, ouăle roşii şi vinul de Sfintele Sărbători şi de 1-2 Mai, cînd omagiezi munca pe rupte.


În filmele americane, poliţiştii mor în stradă. Ai noştri, la birou. 34, anul trecut, după statisticile poliţiei. (Iubito, sîntem singuri… birourile sunt oameni şi oamenii birouri… chiar cine cîntă asta?) Poliţiştii noştri mor în birouri stresaţi la creier şi la inimă de şefii care-i înnebunesc cu statisticile. Adevăr scos la iveală cu prilejul week-end-ului poliţiştilor, cînd mii de colegi ai lui Cioacă (unde-s timpurile cu Elodia!) şi-au cerut drepturile fără să bată pas de defilare.

 După zilele grele de summit, poliţiştii au ocupat din nou tot frontul. Care la miting, care la pescuit, care prinşi la şpagă, care la palatul lui Becali. În vreme ce protestatarii mărşăluiau pe străzile Bucureştiului la concurenţă cu motocicliştii (care-şi cereau dreptul la existenţă pe lîngă noi, care ne cerem dreptul la existenţă pe lîngă ei), cîţiva dădeau la peşte. Iar alţii, dădeau cu subsemnatul (două bucăţi, la Circa 20) Ceruseră şpagă. Cinci milioane pentru eliberare şi zece pentru cazier albit. Reclamaţia a făcut-o un student prins la furat într-un hypermarket, căruia i s-a părut strigător la cer că neamurile lui Garcea n-aveau tarife pentru elevi şi studenţi. În sfîrşit, poliţiştii epuizaţi după miting şi-au făcut poze la palatul lui Gigi Becali. Arătoşi, puşi la patru ace ca la paradă, au ţinut să dea protestului şi o componentă spirituală. Unde au declarat sfidător "noi sîntem stelişti", spre satisfacţia Războinicului care trecea trupele-n revistă tocmai de la Athos, unde a jurat că nu mai spune răutăţi, dar asta e, poate să crape Turcu şi buteliile lui Borcea: Dinamo e cu mine!

Folclorul e frate cu candidaţii. Foşgăială mare în Ilfov. La unison cu mitingurile de Paşti, campania de primăvară a umplut localităţile în curs de afirmare europeană, cum sînt Voluntariul lui Pandele şi Chiajna. După lansarea pedeliştilor pe ritmuri populare cu Sofia Vicoveanca, la Sala Palatului, primarul de Voluntari, Pandele, a dat la toată suflarea crenvurşti la pachet, baloane şi manele. Manele de la Minunea de Adi, candidat PSD de Ştefăneşti, numit "reper" de şeful pesediştilor din Ilfov. Deşi Adi, cu un alt prilej artistic, s-a recomandat doar levier ("Cine e pe primul loc/ levier/Cine e mare boier/levier"). Între ei, încă un levi… ,pardon, reper, nea Puiu Iordănescu, generalul Caşchetă.

Călin Popescu Tăriceanu, aflat şi el prin zona cea mai tixită de politicieni, Ilfov, a reîmprospătat memoria colectivă: este şi ilfovean. Şi s-a explicat. Cum dai colţul spre Ciofliceni, faci un viraj larg ca pe Harley Davidson şi după ce treci de pensiunea Matei (zîmbet larg, aplauze puternice), a viceprimarului nostru (aplauze), fiindcă peste tot liberalii marchează locul (aplauze adecvate), dai de casa mea (aplauze cît cuprinde). Mă rog, asta cu marcatul locului te umple de simpatie după vestea că maidanezii săltaţi de summit şi-au recăpătat buletinul de capitală.
 
În sfîrşit, ministrul Cioroianu a renunţat eroic la funcţia pentru care s-a bătut istoric. Cu cîteva înfrîngeri la activ, între care şi proiectul raliul deşertului pentru puşcăriaşi, după victoria marcată (liberal) cu degetul în faţa lui Juan Carlos şi post-tăcerile abisale manifestate cu prilejul summit-ului, soţul sopranei a renunţat la cariera diplomatică consecinţă a scandalului din Polonia (motivaţie: "viaţa unui om e mai importantă decît un mandate"). De fapt, Cioro n-avea decît o vină, era aerian la MAE. Ca întotdeauna, în asemenea situaţii, lumea şi-a îndreptat atenţia către liberalul de rezevă, veşnicul Mele. De data asta, domnul Meleşcanu le-a oferit jurnaliştilor un NU mai hotărît ca oricînd. Nu pot să le fac eu pe toate, dragă, a rostit cu înţelegere, ministrul Apărării. Mîine o să vreţi să fiu şi la Mediu, şi Varujan-cel mai semi-competent armean, poate şi premier, deşi e clar că toate astea mi se cuvin, dar dragă, nu pot să le fac eu pe toate.

În condiţiile în care Mele îşi declină competenţa să acopere întregul executiv, mai rămîne de încercat cu următoarea mie de specialişti. În speţă, Norica.